Never ever {Got7}

Numarul 6

*Perspectiva Lisei*
Mergem amandoua la un domn aleatoriu!
Cand ajung in fata lui , cineva ma trage de mâna. Nu am putut sa mai fac nimic. Nu am reușit sa ma smucesc ca sa scap , pentru ca ma strângea calumea , așa ca decât am scos un sunet mic.
Nu era chiar un țipat. De panica nu mai imi ieșea nimic pe gura! Am făcut și eu ce am putut

Oricum , nu m am putut uita unde ma ducea omul ăla , dar știam ca intram in toată nebunia aia de reporteri și fotografi.
Mereu intram in persoane.
"Umm cred și eu , doar erai trasa de cineva!!!" *spune conștiința* lololol
Revenind , când am ajuns fix in jumătatea cercului , unde totul se filma , am putut observa 6 persoane care mi se păreau cunoscute. Nu puteam sa le identific pentru ca erau rușinate , și aveau sepci in cap , uitându-se in pământ. Cineva vorbea foarte repede din acești membrii , așa ca nu am putut sa inteleg ce spune.

Ma uitam la ei , și efectiv am uitat ca cineva ma furase practic.

***
După ce am ieșit din acea Nebunie , am făcut colțul străzii , și cel sau cea care ma trăgea mi-a dat drumul la mâna.
Ma întorc speriata sa văd cine este , când un bărbat as putea spune , se uita la pantofii lui.
-Ahhh!! Atâta lume m-a călcat încât aproape s-au stricat! La naiba!! ripostează persoana aceea

Stăteam și ma uitam la corpul lui. Era bine-făcut. Nu era foarte înalt. Un 1.74 este potrivit. Șapcă aceea o mai văzusem undeva , și nu acum. In ziua de azi. Acum mult timp. Tot la aceeași persoana.
Era un albastru deschis , foarte plăcut la ochi.

Dintr-o data , își ridica capul și se uita la mine.
Recunosc privirea dintr-o mie. Ochi de chinez. Piele mai palida , cu șapcă aceea. Mereu poarta sepci , ceea ce îl caracterizează.
Ma analizează din cap pana in picioare , și apoi se uita in ochii mei și zâmbește larg. Acel zâmbet care m-a fermecat mereu! Acel zâmbet pe care l-am visat mereu!

-Ești frumoasa! Chiar foarte frumoasa! începe sa spună
-M..mulțumesc! zic rușinată
-Deci , ți-a plăcut mică 'calatorie'?
-Ești nebun? Era sa mor!! După ce ca m-ai băgat fix in haita aia de oameni , m-ai strâns așa de tare de mâna încât nu o mai simteam! La propiu!
-Imi cer scuze. Voiam sa te ajut.. Și știam ca dacă un om face asta , intr-un așa mod , te zbați! Așa ca am strâns bine! spune și zâmbește iar fermecător

"O doamne e genial zâmbetul asta! Nu pot sa mai rezist!!!!!"
Gata gata , conștiința calmează-te! Nu poate sa fie real așa ceva..

-Ummm.. este cel mai real vis pe care îl am jur!
-Nu este un vis. Sunt chiar eu! Jackson..
-Jackson Wang..din got7..

------
Hei hei heiiii!!
Scuze ca a durat atâta sa scriu aces capitol , doar ca efectiv nu știam ce sa scriu. Și apoi a trebuit sa scriu de vreo 10 ori ca sa iasă măcar puțin pe placul meu
Dar hei , uite , acum și aici este capitolul astaaaaa
Ma gândeam ca in următorul capitol sa spun cine este , doar ca apoi ma înjurați deci :)))
Oricum este deja suspans in ceea ce urmează deci sunt o fata buna ^^
Va mulțumesc pentru susținerea voastră. Nu ma gândeam ca la prima mea carte sa citească așa multe persoane :)))

Nu știu următorul capitol când o sa îl pun. Cred ca o sa dureze puțin mai mult pentru ca este destul de intens , și trebuie sa ma gândesc cum sa formulez și chestii de genul. Ma rog , sa speram ca o sa postez rapid :))
Bineeee. Sărut mâna ca ai citit asta.
Ceauuuuuuu :>>