Never ever {Got7}

Numarul 5

Încep sa deschid ochii. Clipesc de câteva ori.
Nu prea știu ce tocmai s-a întâmplat. Ultima data eram in avion. Iar acum intr-o Recepție

Dintr-o data cineva sare pe mine. La ce energie avea sigur era Sarah
-Am fost așa îngrijorată!!!! Doamne bine ca nu ai murit! Asta imi mai trebuia!!! spune Sarah și ma îmbrățisarea
-As putea sa îți spun o întrebare?
-Desigur. Orice!
-Unde sunt mai exact. Și ce s-a întâmplat?
-UH. Poveste lunga...

Între Timp ma uitam pe pereții recepției. Erau chestii scrise in chineza. Multe chestii. Era un loc frumos. Pereți roșii , un candelambru mare in mijlocul camerei , o Recepție cât tot peretele și câteva doamne care discutau cu clienții sau între ele.

-De ce scrie in chineza peste tot? Și de ce nu pot înțelege ce vorbesc? Nu trebuia sa fim in coreea?
-Asta este faza....ummm. Am greșit avionul

A urmat un moment de liniște

-Vrei sa zici ca acum suntem pierdut pe un alt continent , intr-o țara unde nici dacă faci 10 ani de pregătire pentru aceasta limba nu o poți învață , unde...
-DA ASTA ÎNCERC SA SPUN! începe sa tipe , plângând.

Nu m-am gândit ca am fost așa dura. Pur și simplu cuvintele mi-au curs.
Cred și eu! Era supărător ceea ce s-a întâmplat..

-Scuze...spun încet
-Nu este nimic..Doar m-am panicat. Ai dreptate. Acum nu avem ce face. Suntem degeaba aici.
-Putem face cumva sa ajungem in Coreea
-Am căutat avioane. Nu exista curse decât in 6 zile.  O sa ratam primul concert , și o sa avem o reputație superba.
-Putem sa sunam pe cineva? Umm nu știu. Sa avem și alte idei.
Sau putem sa mergem in alt oraș cu aeroport și găsim avion..
-Nu avem atâția bani!
-Adevărat...

Dintr-o data afara începe sa fie îmbulzeala mare. Erau camere foto , video , multe persoane care spuneau întrebări unor persoane , și erau disperate sa primească răspuns.
Nu cred ca este ceva obișnuit.. sigur nu este

-Haide sa mergem afara. Se întâmpla ceva anormal! spun gânditoare
-Sigur! spune Sarah

Mergem ușor cu bagajele după noi afara. Fiecare pas pe care îl făceam , apăreau și mai multe paparazzii.
Eram deja puțin îngrijorată. Poate s-a întâmplat ceva! Cineva s-a rănit. A leșinat. A fost lovit.
Erau prea multe persoane ca sa distingi ce s-a întâmplat..

Dintr-o data Sarah imi oprește momentul de gândire :
-Cred ca este ceva de rău. Haide mai bine sa întrebam pe cineva dacă știu un hotel ieftin și cu camere. Acesta este full..

Mergem la un om aleatoriu care părea sa fie cam supărat.

*Din perspectiva lui Sarah*

-Umm buna ziua. Începe sa spun
-Buna ziua! spune bărbatul in chineza
-Puteți vorbii in engleză? intervine Lisa
-Sigur! Era doar amuzant!

Începem sa radem toți

-Ne puteți ajuta? spun serioasă
Am avut mici accidente și am ajuns aici.
Ne puteți spune un hotel mai ieftin și cu camere libere? Avem nevoie urgent

Aud un mic urlet , dar nu bag de seama

-Sigur! spune omul și zâmbește atractiv.
Puteți merge pana la capătul străzii acesteia , o luați la dreapta , mergeți cam 200-300 de metrii și ați ajuns la un Hotel foarte drăguț!
-Oh doamne mulțumesc! Chiar nu as fii putut singura. Mulțumim!
-O întrebare.. De ce puneți totul la plural? Sunteți decât dumneavoastră..
-Cum adica? Lisa?

Ma întorc sa văd unde este Lisa. Când...nimic. Absolut nimic. Nu era nicăieri.

-Sper ca nu o văd eu. Sper ca nu a dispărut. Nu pot sa cred așa ceva...

------