Sunt genul de persoană care nu poate renunţa uşor la absolut nimic. Dacă v-au venit în minte deja obiceiurile, chiar mă gândeam să le menţionez. Nici la ele nu pot renunţa imediat, însă uneori e nevoie s-o fac. Cel mai grav mi se pare faptul că nu pot renunţa la persoanele care nu mă merită. Cele care nu merită nici măcar un strop din bunătatea pe care sunt dispusă să le-o ofer. Îmi fac rău singură gândindu-mă că fiecare dintre noi merită o şansă. Încă o şansă. Încă una şi încă una şi încă una. Până când să „mai acorzi o şansă" devine replica ce-ţi provoacă fiori în tot corpul. Nu acei fiori plăcuţi, ştii bine asta. La fel ca mine. De câte ori ţi s-a spus să o laşi mai moale? De câte ori ai fost sfătuit să îi laşi să plece? Pe ei, pe cei care simt că asta vor, pe cei care te folosesc şi cei cărora nu le pasă. Totul devine incredibil de uşor atunci când laşi totul la mâna timpului. Cu siguranţă. N-am nicio idee cum e să nu te intereseze cu adevărat. Nu ştiu ce înseamnă să fii pentru tine. Habar n-am cum e să laşi pe cineva să plece fără să simţi golul ăla, singurătatea. Nu eşti complet singur, normal, dar te simţi aşa. Lipseşte: din jurul tău, din interiorul tău.
CITEȘTI
Bătăi De Inimă | ✔
Short StoryEşti încă aici. Şi cu fiecare bătaie de inimă eşti mai puternic. Eşti tu. Îndrăzneşte să citeşti aceste cuvinte şi să te înţelegi. Poate că vei zâmbi la final ... ______________________________________________ ~ Toate drepturile rezervate, 2017 ~ ©D...