The Butlers [ YAOI +18 ]

1

-Mă plictisesc, Sebastian.

Au trecut 5 ani de când Ciel a devenit demon astfel încât nici Sebastian, nici majordomul Trancy să nu îi poată avea sufletul. Slăracul Sebastian, după atât de multă muncă nu își poate savura masa. Dar viața e plină de lucruri neașteptate ce pot schimba totul într-o clipă iar, după cum majordomul a promis, acesta îi va rămâne loial pe veci stăpânului său. Până la urmă demonii nu își încalcă niciodată promisiunile...nu-i așa?

-În acest caz aș dori să sugerez o vizită la conacul din Londra.

De când au lasat conacul în grija celorlalti slujitori, cei doi au călătorit peste tot prin lume, au făcut tot ce era de făcut, iar acum s-au stabilit temporar într-un orașel din Germania. Stabilirea permanentă era complet scoasă din discuție. Cum ar putea două persoane ce nu îmbătrânesc niciodată să treacă neobservate?
Cea mai bună soluție ar fi lumea demonilor dar, ori de câte ori venea vorba, Sebastian doar zâmbea și schimba subiectul iar acum, pentru cine știe ce motiv, acesta dorea sa se întoarcă la conac.

-Cu ce ocazie?

-Doar o mică vizită. Sunt sigur că ceilalți slujitori vă duc dorul.

-Prostii.

-Sunt sigur ca ar fi fericiți să vă revadă.

-Hmmm...Și asta ar fi singurul motiv?

-Suspectați că aș pune ceva la cale?

-Mă aștept la orice.

-Un alt motiv ar fi doar faptul că fiind îtr-un loc pe care îl puteți numi acasă vă va face să vă simțiți mai, cum să spun, comfortabil. Ați fost puțin cam tensionat în ultima vreme. Poate că eternitatea nu vă face foarte bine.

-Doar ți se pare. Bine, pregătește o trăsură. Plecăm în zori.

-Da, tinere stăpân.

~Cu o săptamână înainte~

-Ce e asta?

Privind pe fereastră demonul observă ceva ciudat: o siluetă statea în pozitie perfect verticală pe ramura unui copac bătrân din apropiere. Părea că privește în direcția lui. Era spionat? Dacă da, atunci de ce? Era oare posibil ca cineva să fi aflat ce este? Dar totuși...probabilitatea ca cineva măcar să creadă că el este un demon era aproape nulă.

Observă cum silueta face un salt înalt apoi aterizează fără probleme pe aleea pavată. O rază de lună îi alunecă pe chip iar Sebastian părea că începe să își dea seama de identitatea sa. Imposibil! Așa ceva era imposibil! Persoana asta.. Tocmai când dori să arunce o privire mai atentă, silueta  dispăru. Dacă demonul văzuse bine atunci acea persoană... Dar nu era posibil! Putea afla doar într-un singur mod - plecând la Londra cât mai repede însă fără să îi dea de bănuit stăpânului său că ar avea ceva de ascuns.