The Butlers [ YAOI +18 ]

5

Un brat i se infasura in jurul taliei si simti caldura trupului de care a fost lipit.

- Ti-am lipsit?

O voce blanda ii rasuna in timpane. Era vocea lui Claude. De ce trebuia sa sune atat de placut? Sebastian simti din nou acea caldura in pieptul sau ce devenea atat de iritanta incat incerca sa se desprinda brusc de celalalt demon, dar inca un brat il prinse si nu se putu misca.

- Michaelis...

In timp ce Claude ii sopti dulce numele la ureche, Sebastian se tot intreba ce e in neregula cu el. Simti cum una dintre mainile puse in jurul sau urca spre umerii lui si cum degete delicate trasau linii fine pe gatul sau.

- Stii Michaelis...motivul pentru care sunt aici este destul de banal.

- Atunci de ce deranjul?

- Pentru ca e important pentru mine. Desi in realitate as putea spune ca e chiar o copilarie.

- Nici nu pot spune cat ma iriti.

- Dar timpul cand il vei afla este destul de aproape. Nu mai vrei sa stii?

- Devii enervant.

- Nu mai esti curios? Spuse in timp ce palmele sale se strecurau incet sub costumul majordomului.

- Inceteaza! Ce crezi ca faci?

Tonul aspru al vocii il lua putin prin surprindere dar Claude nu se opri ci continua prin a-i atinge pieptul prin camasa acum usor deranjata. Corpul lui Sebastian se relaxa din ce in ce mai mult, iar fiecare muschi parea sa se bucure de aceste atingeri cu toate ca el dorea sa opuna rezistenta.

- Hei, opreste-te!

- Desi imi spui sa ma opresc, corpul tau reactioneaza destul de bine.

Indepartandu-se usor de demonul cu ochi rozalii acesta zambi sugestiv.

- Daca ai terminat cu joaca, te-as ruga sa pleci. Nu am timp de asemenea lucruri.

- Astept cu nerabdare momentul in care vom continua ce am inceput acum.

- Si ce mai exact?

Sebastian nu mai suporta situatia dar, in acelasi timp, senzatia mainilor lui Claude atingandu-i corpul fusese mult prea placuta. Se ura pentru simplul fapt ca un asemenea gand ii putea trece prin minte dar, pana la urma, ce simtea el pentru Claude? Un lucru era sigur: nu era ura, nu era dispret, nu era repulsie. Il considera enervant si bagacios iar uneori chiar foarte insistent dar, cu toate acestea, nu si-l putea scoate din minte.

- La noapte asteapta-ma aici.

- ...

- Nu te intreba de ce, doar asteapta-ma.

Pentru un observator din exterior ziua parea ca decurge perfect normal insa in interiorul demonului se dadea o adevarata lupta. Demonii nu au sentimente, sunt fiinte dure, fara mila, fara remuscari, dar majordomul era mai confuz ca niciodata.
Desi era imposibil, nu era decat o concluzie la care putea ajunge si anume ca il iubea pe celalalt demon. Poate erau de vina atingerile lui dar, din moment ce Sebastian nu putea fi influentat de asemenea nimicuri, insemna ca aceste sentimente erau ascunse in el de mult mai mult timp.