The Butlers [ YAOI +18 ]

3

- Te-am făcut curios? Urmează-mă.

Sebastian se lăsă condus până la etaj într-o cameră slab luminată. O lumânare ardea pe măsuța din colțul încăperii, iar în suprafața sa lucioasă se putea observa cu ușurință reflexia bine conturată a flăcării.

Cu ochi întrebători îl urmarea pe demonul care se îndrepta spre pat și luă un obiect lung înfășurat într-o mantie purpurie. Desfăcându-l ușor în timp ce se apropia cu pași mărunți dar hotărâți, spuse:

-Îți amintești de sta, nu-i așa? Până la urmă este sabia cu ajutorul careia m-ai ucis.

În acel moment demonului cu ochi rozalii îi apăru în minte scena conflictului lor, moartea lui Claude, transformarea lui Ciel și simți o vagă presiune ce apăsa asupra pieptului său. Să fie oare...vinovație?

Sebastian, demon ce ucide, savurează sufletele muritorilor până la ultima înghițitură și ar putea măcelări armate întregi fără ca măcar să clipească, se simți vinovat!? Ce glumă bună! Până la urmă erau dușmani. Doar nu avea să îl lase să aibă sufletul stăpânului său. În trecut acesta era motivul dușmăniei lor, dar acum?

- Uită-te atent la ea. Poate în timpul bătăliei nu ai avut cum să observi toate detaliile.

- Asta nu este...

- Nu.

- Cum se poate una ca asta?

- Hannah imi este ca o soră, iar eu la randul meu îi sunt ca parte din familie. Nu mă putea lăsa să mor așa că ne-a oferit o sabie oarecare, un fals. Este atât de bine făcută încât nici măcar eu nu mi-am dat seama de la început.

-Deci lupta a fost o minciună?

-Bine înțeles că nu. Întelegerea a fost următoarea: cel care câștigă va avea sufletul lui Ciel. Tu ai câștigat chiar dacă moartea mea a fost falsă.

- Înteleg. Și acum de ce ești aici?

- Lumea demonilor e plictisitoare doar știi asta. Plus că eu chiar doream să te văd.

- Cu un motiv anume?

- Prea multe întrebări. Vei afla totul când voi considera că este momentul potrivit.

Uitându-se îngândurat pe fereastră, adăugă:

- Se pare că răsare soarele. Nu te așteaptă îndatoririle unui majordom?

- Stăpânul poate să mai aștepte.

- Nu te-ai săturat să fii mereu sub autoritatea lui?

- Trebuie să recunosc că viața mea a devenit cam monotonă în ultimul timp.

Lăsă să-i scape un oftat după care reluă:

- Dar nu am de ales.

Claude se apropie din ce în ce mai mult de chipul lui Sebastian iar acesta din urmă schiță o grimasă confuză. Ajuns în dreptul urechii sale, îi șopti calm, buzele fine atingându-l ușor în timp ce cuvintele îi părăseau gura:

- Eu aș putea să îți fac viața mult mai interesantă. Și dispăru.