cap.1

406 107 10
                                    

Bună!Numele meu este Gaby.Am 12 ani și trăiesc într-un cartier mic.Am vecini printre care se numără familia Woods.Ei au doi băieți, Liu fiind fratele cel mic și Jeff,fratele mai mare.Eu cu Jeff suntem cei mai buni prieteni doar că ceva s-a schimbat.El nu mai prea stă cu mine.Este ciudat!Ne știm de la grădiniță.Am strâns amintiri împreună.De fiecare dată mama lui Jeff spune că se maturizează,deoarece la vârsta de 14 ani este vorba despre pubertate și va împlini 14 peste trei săptămâni.Toate gândurile mele sunt încheiate când îmi aud mama strigând:

-Gaby!!

-Daaaaaa?

-.........

-Daaaaaaaaaaa?

-............

Am oftat și m-am ridicat puțin nervoasă.Doamne!Ce urăsc când mamele fac așa!Te strigă și după când le răspunzi tac.Am coborât scările și am văzut-o pe mama cu o cutie pe masă.

-Gaby!

-Hey,ce e aia?Am clătinat ușor din cap mi-am ridicat o sprânceană și am început să presimt că imi va placea.

-Deschide!Abea aștept să vezi ce ți-am luat!

Am oftat învinsă și am deschis cutia.Când am văzut am rămas încremenită.

-Surpriză!

Mi-am mutat privirea spre ea și după spre cutie.Am stat așa vreo două minute după din nou mi-am mutat privirea spre mama cred că era puțin supărată și dezamăgită.

-Sunt decorațiunile pentru ziua ta de naștere!

-Știu.Am raspuns scurt si plictisita.

-Scumpo, s-a întâmplat ceva?

-Nu.

Stai,ce am zis?NU?!Ba da!S-a întâmplat ceva!Dacă îmi țin ziua de naștere și Jeff nu o să vină?Dacă o să creadă că sunt o copilă?Adică sunt dar totuși!Toate gândurile îmi sunt întrerupte(din nou,nu mai poate gandi omu' cum trebuie) de către fața mamei mele.

-Nu-ți mai plac decorațiunile?A sunat cam dezamagita.

-Nu,nu despre asta e vorba..

-Păi și atunci?Care e problema?

-Sunt prea mare pentru petreceri și nu cred că vrea oricum nimeni să vină.

-Aha,spui asta doar că nu o să vină Jeff?

M-am uitat la ea înroșind mi-am pus mâna pe obraz și i-am zis în șoaptă un simplu nu.

-De ce minți?

M-am uitat la ea am strâns din dinți și i-am zis:

-Ma..mama!

Voia ea să-mi spună vreo două dar am fost salvată de clopoțel,la propriu!

-Nu scapi tu!A început să-mi scoată limba.

-Ba așa cred!Am început să-i scot limba înapoi.

O aud pe mama cum vorbește cu cineva.Dar nu stau eu aici ca o proastă și cum era proverbul ăla cu pisica?A,da "Curiozitatea a omorat pisica".Era mama lui Jeff.
M-am dus puțin înainte și am salutat-o.

-Bună ziua!

-Gaby!Ce faci?Cum ești?De ce nu ai mai venit pe la noi?

Am încremenit neștiind ce să zic.M-am uitat la mama și după la mama lui Jeff. Am înghițit în sec și i-am spus,adică...am încercat să scot cateva cuvinte.

-Școala asta îmi ocupă din timpul liber.Am incercat sa ascund emotia din glasul meu.

M-am uitat la mama și mi-a trântit privirea aia de "mincinoasă ce ești".
I-am zâmbit și după m-am uitat la mama lui Jeff.

-Păi se pare că ai o fată foarte deșteaptă a început să râdă incontrolabil.

-Da,este foarte harnică.A zis mama in timp ce ma mangaia pe cap.

După câteva vorbe neimportante și fără sens mama se uită la mine cu o privire malefică.Știam eu că nu trebuia să mă bucur atât de repede.

-Ce mai face Liu?

-E acasă se uită la televizor.

Și urma întrebarea cea zguduitoare.

-Jeff?

Mdah, doamnelor si domnilor aceasta este mama mea scumpă și draga!

-El a ieșit cu prietenii pe afară,de ce?

Mama s-a uitat la mine zâmbind malefic și avea fața aia "o meriți"eu am început să mă rosesc.Desigur mama lui Jeff nu e atât de proastă încât să nu-și dea seama la ce se referea mama mea.

-A început să îmi zâmbească si a început să mă ia de mână.-Vrei să vii la noi? Aș putea să-l sun și să-i spun că îl cauți și așa nu prea ai mai stat cu el.

M-am uitat către mama sperând din tot sufletul meu de copil ca răspunsul să fie un simplu nu daaar mama mea iubitoare a început să se uite la mine cu un zâmbet atât de larg făcându-mă să îmi strâng pumnii.

-Da,ar fi o idee bună!Plus nu ar strica o pauză de la atata "invatat".

Stiu mama,stiu ca nu sunt buna la mintit, nu trebuia sa accentuezi cuvantul "invatat".

-Să mergem atunci!

M-a luat de mână.
M-a târât până la ea acasa  făcându-i cu mâna la mama.Eu mă uitam la mama atât de urât de parcă ea îmi voia răul.Stiam că nu îmi voia!Dar,eram nervoasă.De ce trebuie să se bage?!

-Gaby,pune-te pe canapea și așteaptă aici mă duc să-l sun.

Am dat afirmativ din cap zâmbind și am așteptat.A durat ceva până să-i răspundă Jeff și dintr-o dată aud din "greșeală "conversația lor.

-Jeff,e aici Gaby vrea să te vadă!Cum?Stai,de ce nu vrei sa o vezi?Jeff,nu înțeleg.Dar.......Și de aici s-a rupt firul.Era clar.Jeff nu mă mai vrea prin preajmă...

A venit mama lui Jeff la mine.Nu puteam să nu-i vad dezamagirea de pe fața ei dar a început să zâmbească din nou repede doar ca să văd eu că totul e în regulă. Doamne,Jeff chiar nu seamănă pe mama lui.

-Gaby,el nu poate veni acum.

-Știu...Pubertatea asta.Am început să râd forțat când de fapt voiam să plâng.

-Păi,dacă vrei poți sta cu Liu.A incercat ea sa ma inveseleasca.Liu nu ii va lua locul lui Jeff!

-Mi-aș dori foarte mult dar sunt ocupată.Știți,eu mâine dau un test important și chiar vreau să-l iau, poate altădată.

-Te înțeleg.Atunci hai să te conduc.

M-a condus până la ușă dar ceva anume m-a oprit.M-am întors cu spatele la ea și am intrebat-o dacă ar putea Jeff și Liu să vină la ziua mea de naștere peste câteva zile.

-Doamne!Desigur,ziua ta!Era să uit!Desigur că pot merge.Mi-a zambit calduros.

I-am zâmbit inapoi  și am fugit repede.M-am închis în cameră.Mama se simțea vinovată pentru ce a făcut mi-a spus să deschid ușa dar eu eram in abisul lacrimilor mele care se aflau pe perna mea.
După câteva ore de plâns m-am gândit să iau albumul cu amintiri și să merg pe balcon.M-am așezat pe scaun și am început să răsfoiesc albumul.Puteam să simt o lacrimă cum îmi parcurge obrazul fin. Dintr-o dată am auzit niște voci. M-am uitat să văd cât e ceasul,e 23:49 e imediat ora 00:00 cam târziu.M-am uitat să văd cine e și era Jeff cu prietenii lui,prietenii lui noi.Si cand ieri alaltaieri eram de nedespariti.
Din câte am văzut Jeff se îmbrâncea cu o fată.Se pare că se distrează.Nici prin cap nu-i trece că are o prietenă care ține la el si de care a uitat. Până la urmă prietenii lui au plecat.Și-a mutat privirea spre mine făcându-mi cu mâna.M-am panicat atunci când mi-am dat seama ce făcea de fapt în așa fel încât am cazut jos de pe scaun.Am auzit un râs și după o ușă inchizându-se încet semn că părinții lui Jeff nu prea vor fi încântați de venirea lui la ora asta.M-am dus în pat,mi-am luat albumul în brațe si asa am adormit.

Parteners in crimeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum