M-am trezit de dimineață în patul meu.E clar,mama a văzut pata de pe rochia mea provocata de la cazatura.Eh,o sa strige puțin pe mine și atât.
Ziua de ieri,a fost,surprinzatoare,nu ma pot opri decat sa ma gandesc la fiecare detaliu in parte.La cum era Jeff imbracat,cum vorbea,lanțul pe care mi l-a dăruit.
Dintr-o data aud niste voci in bucătărie,cobor sa vad ce se întâmplă.
-Mamă,cu cine ai vorbit?
-Cu mama lui Jeff..puteam să-i văd supărarea de pe fata ei...
-Esti supărată?
-Nu,puțin obosita...
-Mamă,ce a zis mama lui Jeff?
-Nimic important...mai bine întreaba-l pe Jeff,sunt sigură că o să-ți zică...e mai bine sa auzi de la el,mi-a zis zambind.
-Ok..?
-Si,apropo domnișoara,tu unde ai fost aseară de la petrecere?
Am început să mă panichez.Am clătinat ușor din cap și am înghițit în sec nodul care îmi stătea în gât.
-Deci?
-Păi...
-Sa nu zic de rochie!!
-Rochia,desigur...
-Unde ai fost?!
-Mamă,daca îți zic,promiți sa nu mă certi?
-Depinde,te ascult!Își pune mâinile încrucișate la piept dând din picior
-Vezi tu...am fost la Jeff.
S-a uitat la mine fix in ochi timp de 5 minute și apoi a oftat.
-Ce e...?
-Cumva la el in curte ți-a făcut o surpriza?
-De unde știi?
A început să râdă puțin după a devenit din nou serioasa.
-Ce pot zice,mamele sunt bune spioane.
-Stai...Tu ai fost acolo în tot acest timp?!
-Da!Ce crezi?Mai întâi Jeff a venit la mine sa mă întrebe dacă te pot lasa la el pentru a-ți face o surpriza.
-Bineinteles ca a venit!
Trebuia sa imi dau seama ca i-a cerut voie mamei,cum altfel ar fi intrat in camera mea.
-Du-te și vorbește cu el,are ceva să-ți spună.
-E ceva grav?
-Doar du-te.
-Bine.
Am vrut sa ies pe ușă dar m-am gândit să iau o camera foto și albumul cu amintiri cu Jeff.Am fugit pe scări și am plecat.Pe drum mă tot gândeam oare e grav?Adică, fix acum când eu cu Jeff ne-am reunit fix acum sa se întâmple ceva?!Am fugit repede la el acasă.
Când am ajuns am bătut ușor în ușă să-mi deschidă cineva.I-am auzit vocea lui Jeff .Am intrat și când l-am văzut pe Jeff i-am sărit în brate.M-aș fi controlat dar avand in vedere ca deabea ne-am reunit am zis sa mai profit de ocazie.
-Gaby,trebuie să-ți zic ceva neapărat...
-Stai!Mai întâi de toate!Am ridicat albumul zâmbind
-Inca îl mai ai?Puteam sa ii vad incantarea din ochii lui.
-Normal!
-Nu pot sa cred!Câți ani au trecut...
-Stiu,de aceea am adus aparatul foto cu mine!
-Vrei sa mai adaugam alte poze si amintiri noi?
-Normal!
-Bine,dar după trebuie neapărat să-ți zic ceva...
Parea destul de ingrijorat.Oare chiar asa de grav sa fie?
Au trecut ore bune și am făcut o multime de poze!Eram atât de fericită!Totul era perfect.
-Hai sa mai facem câteva poze la copacul ăla!Am zis entuziasmata dar am fost oprită de el.
-Gaby,cred că e timpul să-ți spun ce am de zis...
-Bine,zi am oftat învinsă.
-Eu...adică...ne...mutam...
-Ce?!
-Ne mutam departe de aici...
-De ce?!De ce acum?!
-Parintii mei și-au găsit un job...
-Dar de ce acum?!Fix acum când ne-am reunit și ne dorim sa recuperam acel an in care nu ne-am vazut!
-Gaby!Crezi că eu nu sunt suparat?!Crezi că nu am incercat să-i conving pe părinții mei sa se răzgândească?!Tin la tine!Mult de tot!Dar nu pot să-i conving!
-Tu...tu...ești un MONSTRU!!
Am început să dau in el cu mainile, sa plang .Cand m-am oprit să-i văd fata parca și el plângea.Atunci mi-am dat seama ce am zis "ESTI UN MONSTRU" am inceput sa mă uit la el panicata.
Mi-am dus privirea în pământ.Mă sperii de vocea lui atât de schimbata,era mai groasă ca de obicei...
-Stiu,sunt un MONSTRU!Și nu merit sa am aceasta prietenie cu tine,trebuie să plec.
-Jeff...sta...
Și a închis ușa.Acum știu cum s-a simțit el cand i-am trantit usa in nas.
Am fugit repede acasă la mine.
Am trântit ușa și am mers direct in camera mea.Am început să plâng de nervi.
Mama a fugit la mine sa mă liniștească dar nu prea stiu din ce cauza am leșinat și după totul a ramas in ceață.
A trecut ceva timp pana sa ma trezesc.Am auzit pe cineva plangand.
Era mama care plângea,mama lui Jeff și...Jeff care stătea în spate.M-am ridicat repede sa vad daca chiar era el și
-Gaby!Esti ok?!
Eu mă uitam in jur.Jeff era acolo, nu plângea,nu zâmbea,pur și simplu,nu avea expresie.
-Je...ff...
Când i-am rostit numele,a oftat și a plecat.Am inceput sa strig după el, sa se întoarcă dar nu a mai venit.
-Gaby draga,noi trebuie să plecăm acum...o să ne fie dor de voi!
Mama a plecat sa o conducă afara.
Eu eram în pat și mă uitam pe geam.Puteam sa vad o mașină și niște bagaje în spate și după mi-am amintit!Jeff pleacă.Am bufnit in plâns stiind ca de acum incolo nu va mai trece un an in care sa nu ne mai vedem,vor trece mult mai multi ani,iar asta ma nelinisteste,ma seaca si ma enerveaza in acelasi timp.M-am uitat atenta pe geam,sa observ fiecare detaliu,masina,bagajele,mama lui Jeff care imi facea cu mana dupa ce și-a sters o lacrima de pe obraz,dovada ca tinea la mine si la mama.Dupa aceea,l-am vazut pe Jeff,fara vreo expresie anume,parea...gol pe dinauntru.Ma speria lucrul ăsta,nu-l mai vazusem asa pana acum,poate si din cauza ca am zis ca e un monstru l-a afectat atat de tare...Intr-un final,masina a pornit.
Imi parea ca se indeparteaza lent,dar sigur,asteptam un adio de la Jeff,dar,nici macar nu s-a intors cu fata spre mine.Asta a pus sare pe rana.
A trecut o zi de la plecarea lui Jeff.
Tocmai ce ma trezisem si am vazut albumul foto pe masa.
-Gaby...Jeff ți-a adus albumul inainte sa plece,am zis sa ti-l dau azi.
M-am uitat către mama fara să zic nimic.M-am ridicat să văd cine e în casa Woods,era o noua familie.
Am oftat și m-am dus in camera mea fara sa zic nimic.
-Noapte buna scumpo..
M-am uitat la ea zambindu-i și am plecat.
E deja noapte,am dormit ceva.
Am sa ma pun repede inapoi,ca nu cumva sa se puna in functiune creiesarul ăsta minunat care va aduce la viata tot felul de scenarii care nu isi au locul mai ales cand vrei sa dormi.
