M-ai fermecat, dar nu știu cum ai reușit....

CAPITOLUL IV

    Immi pov.
    După ce m-am ridicat am vrut să mă întorc și să plec, dar BOOM!! M-am izbit iar de cineva. Doamne, sper să nu fie unul din băieții ăia. M-am uitat în sus și am văzut un băiat mai înalt decât mine, avea părul blond, iar ochii îi avea verzi, era chiar frumos.

Eu: Îmi pare extrem de rău, te rog nu mă lovi... spun cu lacrimi în ochi.
El: De ce te-aș lovi? întreabă cu zâmbetul pe buze. Ok... parcă acum îmi e și mai frică de el. De ce zâmbește?
Eu: Băiatul cu păru verzui---
El: Ohh...de aceea ți-e frică. Mi-o taie el. Oftează ușor și se pune în ciuci. Știi...eu sunt prieten bun cu Kan, verzișorul. Știam eu!! E unul  dintre ei!!

Eu: Mai b--- Acesta mă întrerupe atunci când își așează degetul mare pe buza mea. Îmi bate tare inima... cred că leșin.
El: Ai buza spartă.... Cum s-a întâmplat? spuse blând în timp ce îmi mângâia buza cu degetul lui. Pielea lui e așa de fină și catifelată.
Ea: Ăm, eu...era un băiat cu părul șaten....era cu verzuiul și cu încă câțiva băieți....

    Băiatul se ridică de jos, iar apoi mă ajută și pe mine. După își pune o mâna pe obrazul meu și îmi șterge lacrimile cu grijă. Îmi dă o șuviță de păr pe spate, iar apoi de uită la ochii mei.

El: Îmi plac ochii tăi! Sunt frumoși.
Eu: Mulțumesc! Nu îmi pot imagina cum un băiat ca el umblă cu unu ca acel Kan.
El: Shin.
Eu: Poftim?
El: Numele meu e Shin! zice el cu un zâmbet drăguț pe față.
Eu: Immishiro, dar mai simplu Immi sau Alexia.
El: Immi și Alexia... frumoase nume! Te superi dacă îți zic Ale?
Eu: Nu, nu mă supăr!

El: Dacă stau să mă gândesc,nu te-am mai văzut pe aici până acum. În ce clasă ești? Câți ani ai? mă întreabă fără să respire puțin.
Eu: Păi azi e prima zi aici, sunt în clasa a IX-a B și am 16 ani. Tu câți ani ai?
El: 18 ani! Wtf! De ce toți băieții drăguți sunt așa de mari și înalți?
Eu: Aa, bine atunci, eu am plecat, pa!
El: Pa!

     M-am întors înapoi pe poartă, chiar voiam acasă, nu am mai fost la acest liceu, dar deja îl urăsc. Kan e un fițos și nesimțit, nu se compară cu Shin. El e dulce, politicos și frumos, nu că verzișorul nu ar fi... Când să ies pe poartă am simțit o mâna pe umărul meu.

El: Școala e în direcția opusă! era Shin, cu același zâmbet fermecător pe buze
Eu: Știu! zic eu încrezătoare
El: Atunci de ce nu mergi în direcția aia? avea o față nedumerită, dar în același timp kawai!
Eu: Voiam să merg acasă, mi-a ajuns pt ziua de azi...*oftat*
El: Nici nu ai văzut liceul, și pun pariu că directorul te așteaptă! avea dreptate, directorul chiar mă aștepta, dar tot vreau acasă.
Eu: Merg acasă, bye!

    Merg afară din curtea liceului, in timp mă gândeam la libertate. Nu ies bine pe poartă că Shin mă ia că pe un sac de cartofi și mă pune pe umărul lui.
Eu: Shin lasă-mă jos! țip că nebuna la el, dar el nimic! Nu vreau la liceu, vreau acasă!!
El: Nici gând! Te duc la tine în clasă, deobicei cei de-a 9-a B, au cu directorul prima oră marțea! El chiar vorbește serios! Chiar mă duce în clasa mea!

Am intrat în liceu. M-a cărat pe scări până la etajul doi. Apoi a mers pe holul frumos decorat, până s-a oprit în fața unei uși. Pe ea scria cu litere de tipar ,,CLASA A IX-A B".

Helloes! La media este Shin.