Ce bântuie câmpurile

Capitolul 1

In mijlocul câmpului, ei spun ca au fost găsite cadavre. Erau bătute in cuie pe un băţ şi folosite pe post de sperietori, dar nu înainte ca oasele şi organele lor sa fie îndepartate şi înlocuite cu paie.

"Este povestea adevarată?" a intrebat Jonas

"Bineînţeles ca nu, fiule" a răspuns Hick, râzând, in drumul său spre bucătărie.

 Hick era un bărbat în vârsta, avea şaizeci de ani, era un om care a trăit din instinct întreaga sa viaţă. Jonas era un tânar de nouăsprezece ani care a făcut autostopul chiar unde se află casa lui Hick. Lui Hick i-a părut rău pentru băiat, aşa că i-a permis să rămână în dormitorul de rezervă al casei sale, în schimbul muncii în jurul fermei. El a fost acolo doar timp de patru zile, dar era ceva legat de pamânturile din jurul casei, ceva ce i-a dat fiori lui Jonas. Era mirosul care tot persista în jurul câmpurilor şi îşi facea drum spre casa. Dar, mai presus de toate, erau poveştile pe care Hick le spunea despre câmpuri.

În fiecare seară, înainte de a merge să se culce, Jonas se uita la câmpurile din împrejurimi. Niciodată nu vedea nimic altceva decât ciori, dar, într-o noapte a văzut altceva. Ea a fugit peste câmpuri şi a dispărut în depărtare. Nu i-a văzut înfăţişarea acelei chestii, iar asta l-a speriat foarte tare. Singurul lucru pe care l-a văzut a fost o umbră întunecată. El nu s-a uitat în depărtare, chiar şi după ce acea chestie a dispărut, a ţinut ochii doar pe câmpuri. Se gândea la ceea ce Hick îi spusese. Moartea nu este exact ceea de ce se tem oamenii, este frica de necunoscut. Nimeni nu ştie ce vine după moarte,  astfel, oamenii se tem de moarte în cel mai rău mod posibil. În această situaţie, Jonas se temea de necunoscut. Dacă ea nu ar fi fost doar o licărire, dacă ar fi stat un pic mai mult, ar fi ştiut ce era. Era ceva acolo, iar el nu avea nici o idee despre ce era .