Ce bântuie câmpurile

Capitolul 3

În ziua următoare Jonas nu şi-a putut scoate din cap imaginile din acea noapte. Începând cu omul mort, apoi mai era acea chestie, cu ochii ei roşii, radianţi, a fost bântuit întreaga zi de acele imagini. În acea zi Jonas a intrat in casă înainte de apusul soarelui. A fost singur in acea noapte. Hick a plecat cu câteva ore înainte, pentru aprovizionare. La doar câteva ore după apusul soarelui un strigăt a răsunat din câmpuri. Era o femeie. Jonas a stat şi s-a gândit, nu era potrivit să stea acolo, să asculte cum acea femeie ţipa pentru viata ei. A luat o puşcă de a lui Hick, nici măcar nu era sigur cum se foloseşte, a iesit in câmp, a strigat după ea, dar ea nu mai ţipa, nu a mai ţipat câteva minute ... El a ajuns in mijlocul câmpurilor, atunci a văzut-o. Era bătută in cuie pe o bucată de lemn, paie îi atârnau din intestine. Porţiunile interioare ale piceoarelor au fost îndepărtate, şi de asemenea, umplute cu paie. A crezut ca ea înca mai respiră, dar nu, era moartă, şi din nou, lucrul era acolo, cu ochii ăia roşii, uitându-se la el. Jonas a luat-o la fugă, a găsit casa in câteva minute, a fugit înăuntru şi a încuiat fiecare uşă şi fereastră. Venea după el, iar el ştia asta.

În cele din urmă totul a devenit tăcut. Singurul lucru pe care îl mai auzea era bătaia propriei sale inimi ... s-a auzit o bătaie in uşă, iar inima lui a început să bată mai tare ... o altă bătaie se auzi, iar inima lui bătea tot mai tare! Din nou, o altă bătaie, iar inima lui bătea din ce in ce mai tare. Ştia ca poate fi Hick, dar mai ştia că poate fi şi acea "chestie". Pieptul lui a început a bate mai încet, a respirat adânc. Dar teama era tot mai mare, pentru că el nu ştia ce se află in faţa uşii. Teama de necunoscut. S-a îndreptat încet înspre uşă, târându-şi picioarele încet, încet. S-a uitat prin vizetă, dar tot ce a putut vedea era un roşu strălucitor ce l-a orbit timp de câteva secunde, dar el ştia ce era, pentru că mai văzuse acel roşu de câteva ori înainte. A fugit de la uşă, nesigur de ce ar trebui să facă, s-a ascuns în dulapul din dormitor. A fost linişte timp de un minut, singurul lucru pe care îl auzea era propria respiraţie. Apoi uşa din faţă se deschse încet, frica a devenit mai intensă, inima sa nu a bătut vre-o dată mai tare. Sunetul paşilor rătăciţi din casă şi-au făcut drum spre Jonas. Se apropiau, se tot apropiau, iar bătaile inimii sale erau tot mai puternice.Uşa dormitorului său se deschide cu un scârţâit, oricine sau orice ar fi fost, era in cameră. Îi putea auzi respiraţia, chiar mai tare ca înainte. Uşa dulapului se deschide scarţâind, iar Jonas era sigur că ...