Jurnalul unei sinucigaşe

Capitolul 9

Capitolul 9

Adam POV.

      În timp ce Cartlon conduce trupa spre ieșirea din pădurea Harlow, eu alături de Fiona și Zoey mergem cu pași mici din cauza oboselii care s-a strâns după atâtea zile.

      În timp ce Zoey pășește ușor în fața mea, ochii mei o privesc insistent, răsunându-mi încontinu în cap întrebarea:

      Ce s-a întâmplat cu Zoey?

      Ce s-a întâmplat cu ea după ce a fost violată de fanaticii ăia, adepți ai diavolului în carne și oase?

      Să o fi schimbat în vreun fel? Normal... până la urmă a fost un viol, un act care lasă orice persoană cu sechele, dar ea a... Cerule!

      Toată acțiunea ia viață în mintea mea și scutur capul nervos nevrând să insist asupra lui Zoey cu această amintire chinuitoare.

      Și totuși, ce a determinat-o să susțină că acela este copilul meu?

      Cum este posbil așa ceva?

      Unul din ei doi mințea. Nu sunt sigur dacă Morris m-a mințit de la bun început sau Zoey a găsit o portiță pentru a scapa de Morris instant, știindu-l gelos. Oricum, toate conexiunile complicate pe care mintea mea încearcă să le facă în acest moment nu mă aduc în pragul răspunsului final. Un lucru este clar, ea nu este Zoey Redbird cu care corespondam acum doi ani de zile.

      Oftez adânc și în momentul în care plec capul observ în ce hal am ajuns. Am hainele murdare, rupte, urât mirositoare, iar părul mi-a crescut considerabil. Trebuie să ajung înapoi la Londra să mă îngrijesc, să mă arânjez și să pot pune în mișcare ce am plănuit atâta timp. Îmi este rușine să dau ochii cu unchiul Sam, cel puțin așa, în felul în care arăt. O să se uite la mine îngrijorat, o să se supere și o să spună tare, clar și răspicat "Țe-am spus eu, Adam!"

      Obosiți morți după ore întregi de mers pe jos, poposim la casa moșneagului de comun acord. În timp ce Zoey stă întinsă în pat, mă așez lângă Fiona care stă lângă soba mică. Îmi strânge mâna între ale ei și pot să simt... se gândește la același lucru: la momentul în care moșneagul s-a sinucis și am fost nevoiți să îl îngropăm. Închid ochii și îi strâng cu putere, simțind fiecare os obosit din corpul meu cum țipă.

      În momentul în care Cartlon ni se alătură, se așază lângă noi și îmi dă un cot zdravăn peste umăr, făcându-mă atent la el.

      — Ia zi, o să devii tată? întreabă Cartlon foarte amuzat și îl împing nervos, încercând să-i explic că situația este gravă.

      — Trebuie să vădă un doctor, spune Fiona cu seriozitate.

      — O să fie bine, are nevoie de timp ca să se acomodeze cu noi. Gândiți-vă! Abia am găsit-o, după toate nenorocirile care s-au abătut asupra ei, am găsit-o și am salvat-o! Are nevoie de timp, de îngrijire, de familia ei, de mine și de unchiul Sam, spun în timp ce Fiona se uită îngrijorată spre mine, apoi întoarce capul spre Zoey, clipind mută spre ea.

      — Dar faptul că a spus că tu ești tatăl copilului ei nu te îngrijorează? întreabă Fiona fără expresie și în momentul în care ochii ni se întâlnesc, citesc gelozia din ochii sclipitori.

      — Fiona, este logic că a vrut să îl aducă pe Morris în pragul nebuniei cu această mărturisire. Nimic din ce a spus în pădure nu este adevărat. Nimic. Nu am mai văzut-o fizic, față în față de ani buni. Este imposibil ca eu să fiu tatăl acelui copil.