Jurnalul unei sinucigaşe

Capitolul 6

     Capitolul 6

     Adam POV.

      În timp ce candela îmi tremură în mână, doar respiraţia accelerată a lui Cartlon se mai aude. Fiona a dispărut, vocea nu i se mai aude deloc, iar tunelul este mai lung decât îmi imaginam. Pare că acesta ocoleşte pădurea direct spre casele sărăcăcioase de pe partea cealalată a pădurii. Sper să nu fie vreun hoţ sau vreun ucigaş cel care a pus mâna pe Fiona deoarece banii sunt singura soluţie pentru a răscumpăra fata, iar noi nu prea dispunem de aceştia.

       Înghit în sec zgomotos şi continui să păşesc prudent pe pământ, cu ochii speriaţi prin jur. Şi totuşi, gândul îmi stă la Fiona... Dacă nu i-aş fi permis să mă urmărească şi să se implice în cazul familiei mele poate ajungea într-un loc mai bun acum, într-un loc în care supravieţuirea i-ar fi fost asigurată. Recunosc, este vina mea în totalitatea şi îmi asum responsabilitatea pentru că... până la urmă... ea era responsabilitatea mea. Eu trebuia să fiu cel răpit, chinuit şi supus torturii, nu ea! Ah! Încăpăţânarea a adus-o în pragul acesta, iar faptul că eu nu am reuşit să o salvez atunci când a fost trasă prin geamul de la mansardă a dovedit cât de neputincios sunt în faţa oamenilor de aici.

       Îmi este frică că nu o să-i pot oferi niciodată Fionei ceea ce merită cu adevărat, adică o viaţă normală. Poate îşi doreşte să îşi întemeieze o familie, să aibă copii, nepoţi, să fie fericită până la sfârşit...

       Cum aş putea să-i ofer toate acestea dacă nu sunt în stare să am grijă de ea?

       Cum aş putea să-i ofer siguranţă, încredere şi o viaţă liniştită?

       Toate aceste filme din capul meu au apărut în momentul în care m-a salvat şi în care am început să o văd cu alţi ochi, să am sentimente mai puternice decât cele de apreciere. Nu neg că ar fi prima femeie de care mă apropri, dar simt că este ceva mai mult decât simpatie reciprocă.

       Altă grijă majoră este Zoey care a dispărut, a fost ştearsă de pe faţa Pământului. Îmi stă gândul la ea constant şi îmi este frică că toate concepţiile astea stupide ale Fionei, cum că între mine şi Zoey este mai mult decât rudenie, ne va opri drumul spre fericire. Nu vreau să creadă că iubirea mea pentru Zoey depăşeşte limitele de rudenie, nu vreau să creadă că familia mea a rămas înapoiată, condusă după reguli învechite. Concepţia de păstrarea sângelui a dispărut de mult timp şi din câte am citit, acest lucru este o blasfemie în zilele noastre. Jurnalul lui Zoey are un rol crucial acum, este cheia spre găsirea ei, cheia spre libertatea ei, iar noi trebuie să-l urmărim pas cu pas.

       — Redbird, se aude deodată şi trasar ca şi ars.

       Mă întorc spre Cartlon care îmi pune mâna pe umăr şi oftez adânc.

       — Ne pierdem şi dacă continuăm este posibil să nu ne mai putem întoarce, spune Cartlon în timp ce mă opresc şi îl privesc şocat.

       Vrea să ne întoarcem, adică să o părăsim pe Fiona.

       Nu pot face asta. Nu o pot abandona!

       — Trebuie să o găseşti pe verişoara ta.

       — Nu o abandonez pe Fiona! Mi-a salvat viaţa, m-a ajutat, nu a scos un sunet legat de cele întâmplate şi tu mă sfătuieşti să o dau uitării? întreb şocat şi în momentul în care Cartlon adoptă o expresie uimită clatin uşor din cap. Aşa a făcut, aşa a reuşit să îmi sucească minţile.