Trecuse asa de repede ziua de vineri... Seara isi facuse aparitia pe neasteptate. Am inceput sa vorbesc cu el cu pasi inceti. Fluturasii ma copleseau din toate partile, iar inima imi batea din ce in ce mai tare la fiecare mesaj primit.
-Ti-am dat mai sus numarul meu de telefon. Ai whatsapp?
-Da. Acum il notez. :)
Pana atunci nu am crezut ca toate visele pot deveni realitate dar aceste mici fapte mi-au dovedit ca totul este posibil indiferent cat de greu ar parea! Viata este prea scurta pentru a o petrece suparati si coplesiti de dorinte despre care spunem ca nu se vor indeplini niciodata. Ele apar in viata noastra atunci cand avem nevoie si ne ajuta ca prin magie. Cel putin la mine asa s-a intamplat...
Am inceput sa vorbesc din ce in ce mai mult cu el si ne-am apropiat mult. Nu cred ca vreunul din noi se astepta sa se intample ce a urmat. Nici nu mi-am dat seama cand mi-a furat inima de copila. Ochii aceia caprui, buzele muscabile, simtul umorului, felul in care vorbeste... Totul era magic pentru mine. Era pentru prima data cand simtisem asta cu adevarat... Vorbisem neincetat in saptamana dintre semestre pana vineri. Decisem sa luam o mica pauza, dar luni imi trimisese un mesaj pe neasteptate:
-Stii am vrut sa iti spun ca te palc. :3
-Si eu, dar am prieten.
Dupa ce am vazut ca nu a raspuns imi dadusem seama ca greseala era facuta dar era prea tarziu... A doua zi clasa mea pleca mai devreme de la scoala asa ca m-am gandit sa ii fac un bilet pe care sa il dau:
"Imi pare rau pentru ieri. Adevarul este ca m-am despartit de el pentru tine. Daca ai vrea sa fim impreuna sa imi dai mesaj cand ajungi sau sa imi spui pe hol. Succes in continuare!"
Speram ca acest mic semn sa poata repara crapatura imensa pe care am cauzat-o. M-am schimbat si m-am apucat de teme ramanand cu gandul la bilet. Oare il citise? Ar fi crezut ca imi bat joc de el? Verificam telefonul din 5 in 5 secunde sperand sa se auda un mic clinchet de clopotel. Cateodata cand astepti ceva cu nerabdare timpul trece atat de greu incat un mint apare ca un car de ani plini de clipe urate si incercari grele...
*Clinc*
-Imi pare rau. Am fost un prost.
-Dar ce ai facut?!
-Nu ti-am raspuns la bilet.
-Este okay.
-Si raspunsul este da.
Imaginile acestea le am si acum in minte. Ziua de 18 februarie a fost, este si va fi cea mai frumoasa. O despartire si o impacare cu dragostea neasteptata nascuta din prietenie. E atat de magnific cum cineva iti poate da o stare asa de minunata dupa ce ai trecut prin momente cumplite! O despartire prin bilet nu e intotdeauna usoara, dar atunci cand ai pe altcineva in suflet si in inima prinzi aripi pentru a zbura printre probleme...
