Il vedeam in fiecare zi la scoala, iar asta facea ca un weekend fara el sa fie un cosmar cumplit. Incepea sa insemne din ce in ce mai mult pentru mine. Ma facea sa rad si sa ma simt altfel. Cand eram cu el eram pur si simplu schimbata... Simteam nevoia sa iubesc si sa traiesc si zambeam neincetat. De la o fata agitata ajunsesem la una complet calma si iubitoare.
Era asa frumos cand imi era frig si imi dadea mie hanoracul lui spunand ca vrea sa stie lumea ca sunt a lui. Toate biletele care le aveam in buzunarul vestei ma faceau sa zambesc cand lacrimile ma invadau. Chiar daca era frig, pentru mine momentele petrecute afara erau splendide. Imi aduc aminte si acum toate zilele de scoala din februarie... Parea ca ar fi facut orice pentru mine. Daca cineva ma atingea stia ca avea de suferit.
Se spune ca mintea umana tine minte fiecare detaliu in momente exceptionale petrecute cu oameni minunati. Este greu sa nu mai stai cu o persoana iubita sau sa auzi dintr-o data ca iubeste pe altcineva pe care nici nu il cunoaste... Pentru mine era de ajuns sa stiu ca ma iubeste si eram fericita. Nu ceream mult pentru fericire.
In ultima zi inainte de martie, fiind 28 februarie, am hotarat sa mergem impreuna la film cu inca cativa colegi. Abia asteptam fiecare moment. Un intai martie reusit...
