un perete scorojit,
se ia tapetul de pe el,
ca o oglindă neagră,
privești și nu mai ai niciun țel.
singurătatea e copleșitoare,
cuțitul este ascuțit,
nu-i nimic, du-te,
oricum m-ai mințit.
dar adu-ți aminte,
ești pe o rocă plutitoare-n spațiu,
ce rost are să fii trist,
stai, respiră, și pace o să ai în minte.
cazi, ca să te poți ridica,
plângi, ca să poți zâmbi după,
realizările le privești cu lupa,
și iubirea, îți ajunge-ntotdeauna.
CITEȘTI
Siguranță
PoetryTrei ani am publicat versuri în această carte, ultimele trei poezii la un an distanță una de cealaltă. Pot considera în sfârșit că tot efortul artistic pus în această lucrare este suficient, cartea este finisată și gata de citit. Sper că am stârnit...
