Niall putea sa vada foarte clar ca fata era singura. Era foarte usor de observat. Toate tweeturile sale indreptate spre alti utilizatori, prezenti de alt fel in descrierea ei, nu aveau raspuns iar celelalte, cele care nu erau indreptate spre persoane, transmiteau prea multa tristete, chiar si pentru el.
Ii parea enorm de rau pentru ea. Nici nu intelegea ce a facut aceasta ca sa merite singuratatea.
Admitea ca se putea insela si fata ar putea fi singura doar pe Twitter dar i se parea ca aceasta ar fi o posibilitate prea mica. Era aproape 100% sigur ca fata avea probleme, si asta il facea sa se simta ca si cum nu mai are un scop in lume. Fara sa stie ca ea e ok el nu poate sa faca nimic in afara sa isi faca griji.
Asa ca a a decis sa faca probabil cel mai nebunesc lucru la care ar fi putut sa se gandeasca. A scos foaia alba care incet incet incepea sa se umple si a copiat toate versurile pe o alta, adaugand pe amandoua un alt vers
“You’ve been lonely”
Pe cea din urma o impaturi si o indesa in buzunarul de la spate al blugilor impreuna cu telefonul si portofelul sau. Iesi precaut din camera sa, pasind in asa fel incat baietii sa nu il auda si intra incet in bucatarie. Scoase dintr-un sertar un pix si nota repede pe un post-it cateva cuvinte, lipind hartiuta roz pe frigider astfel incat sa poata fi vazuta de baieti.
Tot la fel de precaut ca inainte Niall lua cheile masinii de pe masuta din hol si iesi din casa, urcandu-se in masina si demarand spre aeroport.
Tot ce ramase in urma lui fu post-it-ul de pe frigider pe care scria mare, citet:
“Ma duc dupa ea.”
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
A/N:
Aparent mai sunt 15 capitole, mai mult sau mai putin.
Adica sper sa fie mai mult de 15 dar na, nu stiu.
Scuze ca am lipsit atat de mult.
Nu stiu cand o sa mai postez dar trebuie sa ma intelegeti, sunt a 8-a. De fapt nu, nu trebuie sa ma intelegeti, va rog din tot sufletul sa ma intelegeti.
Va iubesc!
~Poppy.
