O lume periculoasă

Capitolul 19

   Razele soarelui pătrund in camera începând sa lumineaze totul. Imi era dor de soarele din Spania si de atmosfera de aici. Imi era dor sa simt cum razele soarelui imi încălzesc usor umerii si ma fac sa ma trezesc cu zâmbetul pe buze. Imi era dor de liniste si de tot calmul Madridului.

   Ultima data cand am simțit toate aceste lucruri, aveam 15 ani si totul era doar lapte si miere. Tata rezolva cazurile banale din care ieșea cu zâmbetul pe buze, Diego era capitanul echipei de fotbal si cel mai popular baiat din liceu, mama avea succes cu firma si totul mergea in ritmul bun al vieții unor oameni normali.

   Acum toate astea nu mai exista. Madridul imi aduce amintiri frumoase si plăcute, dar in același timp imi da un gust amar in gura si o stare de nevroza. Nu am sa înțeleg niciodata acțiunile făcute de Vladimir, dar stiu sigur ce caută. Ce cauta si in urma cu doi ani cand a dat buzna in casa si mi-a omorât părinții fara remușcări.

   Încerc sa ma mișc, dar mana lui Luke ma împiedica. Am uitat de tot ce s-a întâmplat aseara si de tot ceea ce se va întâmpla in continuare. Mi-a fost alături in zilele astea grele, iar latura asta a lui nu am mai vazut-o pana acum. Ne-am sărutat, al doilea sărut, dar de data asta a venit din partea amândurora. A fost sarutul care începe sa construiască ceva, ceva de care încerc sa fug, dar acum nu mai am scăpare.

  Daca eu si Luke vom forma un cuplu cand ne întoarcem acasa, lucrurile vor iesi cu scântei. Inca o mai are pe cățelușa de Raluka in casa si asta o sa fie un avantaj pentru mine sa o dau afara, mai ales dupa cate am putut sa aflu despre ea.

  Ma întorc putin in direcția lui, iar razele soarelui ii luminează fata angelica. Niciodata nu am crezut ca am sa il pot vedea pe Luke cu alți ochi. Mereu era băiatul arogant, fițos si plin de sine. Băiatul de bani gata, cu o turma de fete in jurul sau si regele tuturor șoselelor din Las Vegas. Iar acum doarme liniștit, langa mine, de parca toate lucrurile rele ar fi dispărut si el este un baiat normal.

  -Luke? încerc sa-l trezesc, dar nu face nimic altceva decat sa ma tragă mai tare spre el. Luke, trezește-te.

  -Nuu, mai vreau sa dorm, se plânge el, afundandu-si capul in scorbitura gâtului meu.

  -Luke, e tarziu si aveam o grămada de treaba astăzi.

   -Dar, poate sa mai aștepte. Nu am mai dormit asa de bine niciodata, deci lasa treaba si grijile pe alta data, spune si ma săruta usor pe gat.

  Nu am crezut ca o sa pot spune asta vreodată, dar băiatul asta are cele mai fine buze. Atingerea lui e scurta, dar imi trimite o mie de stări in tot corpul, făcându-ma sa ma simt slaba sub sarutatea sa.

  Daca asta e sa se ajungă mai departe, o sa imi para rau pentru mine. Nu mai vreau sa sufăr din dragoste si nici sa ajung sa pierd persoana la care tin. Vreau o viata normala, lipsită de primejdii si obstacole. De minciuni si secrete. De mafie si pericol. Dar fara astea as avea o viata plictisitoare.

***
   -Haide Kat, Mark trebuie sa ajungă in orice moment si nu ii place sa aștepte. Te poti grăbi putin sau te aștept jos?

  -Daca nu ai mai tipa, probabil ca as veni mai repede.

  De mai bine de zece minute tipa si se agita prin sufragerie mai rau ca pisica in călduri. Daca ii zic sa coboare el, face gura ca ii tipul ala la receptie si se dă la mine, daca ii zic sa ma aștepte spune o sa plece Mark si nu o sa mai vorbească cu el. Doar ca el nu stie ca Mark va întârzia aproape jumătate de ora, astfel putem lua micul dejun liniștiti.

   -Ti-e foame de faci asa? il intreb cand ajung in drept cu el. Nu te speria asa, Mark posibil ca o sa întârzie, având in vedere ca e hotelul lui.