Eram la şcoală. Pur şi simplu stăteam într-o bancă stupidă şi mă străduiam să înţeleg ceva din ce spune femeia asta. Totuşi, nu-mi prea ieşea. Deci .. da, nu mă pot concentra. Oricum ...
În faţa mea stă Elena, persoana care practic mi-a distrus viaţa. Poate exagerez, dar asta e ceea ce cred. S-a băgat între mine si Oliver. El e totul pentru mine, iar ea a încercat să mi-l ia. Şi a cam reuşit. El probabil acum o consideră perfectă, probabil crede că îl iubeşte. Da de unde, o doare undeva de el. Poate va observa şi singur, nu merită să mă bag. Totuşi, să revenim la oră. Stai puţin, ce îi spune Elena .. lui Hayley ? Ştiu că trag cu urechea, nu mă condamnaţi. Totuşi, vorbeau despre Oli.
-.... Da, tu. Cică a ajuns fraieru' la spital. Sper să nu se aştepte să trec pe acolo, n-am...
N-am lăsat-o să termine, m-am şi ridicat în picioare.
- OLI E ÎN SPITAL?
Eram roşie, tremuram, de-abea reuşeam să mă sprijin de bancă. Am fugit spre uşa fără să spun nimic.
- Domnişoară, unde credeţi că plecaţi? Domnişoară?
Am luat-o la fugă. Nu mai ştiam ce e cu mine, parcă nici nu mai vedeam bine. Un taxi mi-a apărut în faţă. Am intrat direct în el, deşi aveam doar 5 lei, cât să pot ajunge până acolo, nu să mă şi întorc.
-Spital, vă rog. Repede! Vă rog din suflet!
În câteva minute am ajuns. Am mers la recepţie.
-OLI? OLI E AICI, E BINE?
-Calmati-va, domnişoară. Oli, adica Oliver? Oliver şi mai cum?
-Oliver White.
-Etajul 6, camera 13.
Nici nu am ascultat bine, că ajunsesem deja în lift. Am apăsat pe butonul 6 de o grămadă de ori, dar nu mergea. Am fugit pe scări şi am ajuns ciudat de repede.
Eram în faţa uşii. Mă oprisem pentru un moment, însă am deschis uşa direct. Era Oli, dormea.
-Oli ....
Am mers lângă patul lui, l-am mângâiat şi l-am pupat pe frunte.
-În sfârşit ..
M-a tras spre el. Nu pot să cred că se prefăcea. Acum stăteam amandoi îmbrăţisaţi pe un pat din spital, superb.
-Dacă ne vede aşa cineva, te sinucid, să ştii.
-Îmi asum riscul ăsta, Yuuki.
Mă strângea atât de tare încât .. nu ştiu ce-l apucase. Atunci, se auzi uşa. Nu am prea băgat-o în seamă, însă când m-am uitat, era mama lui. Nu am vrut să îl las la început, dar trebuia. M-am ridicat din pat şi am salutat-o, apoi i-am lăsat puţin singuri.
-Yuuki, ne vedem în 5 minute.
-Oki .
Am ieşit pe sală. Am aşteptat cam 20 de minute, în camera intrau si ieşeau oameni agitaţi. Mama lui plângea. Cât de idioată sunt? Ce a păţit?
Am încercat să intru, dar uşa era încuiată. Mă trânteam în ea ca o nebună, trebuia să vad ce se întâmplă.
-OLI !!
A ieşit o asistentă şi mi-a spus să nu fac gălăgie. M-am uitat în cameră, Oli ţinea ochii închişi.
-CE A PĂŢIT OLI? SPUNEŢI-MI ACUM, NU AM DE GÂND SĂ MĂ LINIŞTESC.
-Oliver a avut ..............
*Şiiii .. e drăguţă povestea ?*
