-Oliver a avut un atac de cord. Totuşi, pulsul i-a revenit la normal. Aţi putea să vă liniştiţi puţin şi să aşteptaţi în linişte?
-NU, vreau să îl văd ACUM!
-Trebuie să se odihnească puţin, să îşi revină. Veţi putea merge să-l vedeţi puţin mai târziu.
-Ahh, mori.
Eram nervoasă .. mai era puţin şi îmi ieşeau aburi din urechi. În fine, m-am pus pe un scaun stupid şi am aşteptat 10 minute, după care m-am dus la asistenta aceea idioată.
Y-Mă scuzi, dar .. nu am de gând să îi urlu în ureche, păpuşă. Se poate odihni şi dacă sunt cu el .. până să se trezească vreau doar să mă uit la el, puţin. Te rog ..
As-Bine, dar promite că vei face linişte.
Y-Promit.
As-Bine, haide.
Y-Yaay ^^.
Am strâns-o în braţe apoi am fugit spre camera în care doarme Oli. Am intrat încet, dormea atât de dulce :3. M-am dus lăngă pat, m-am pus cu bărbia pe cerşaf şi am stat aşa vreo 30 minute, uitându-mă la el.
-Domnişoară, în aproximativ 20 de minute se încheie orele de vizite, v-aţi putea pregăti ?
Y: Eu rămân aici.
-Dar nu se poate. Părinţii tăi sunt de acord?
Y: Mă rog, îi voi suna mai târziu.
-Bine .. aveţi grijă..
Y:Mhm.
O: Yuuki, ar fi mai bine să mergi acasă. Unde vei dormi?
Y: Tu erai treaz şi nu ai pus nimic -.- ? Oricum, nu-ţi face griji, găsesc eu unde.
O: Mergi acasă, e cel mai bine. Ne vedem oricum mâin...
Y: Îmi poţi garanta că ne vedem mâine? NU! Nu vezi că ai o problemă? Eu vreau să fiu cu tine cât eşti bine, vreau măcar puţin să stau cu tine! Acum am ocazia, asta am să fac, că vrei sau nu!
Asistenta a ieşit pe uşă iar Oli s-a ridicat din pat.
Y: Ce tot faci? Pune-te în pat!
O: Nu, pune-te tu! Dacă tot vrei să stai cu mine, voi fi langă ..
Y: Tu eşti cel bolnav aici, nu eu. Mergi în pat şi taci.
S-a pus în pat dar nu s-a putut abţine şi m-a tras spre el. Era loc, dar totuşi eram înghesuiţi, nu că m-ar deranja.
O: Eşti atât de încăpăţânată, off.
Y: Vaii, mersi. Iubita ta e la fel?
O: Iubită?
Y: Serios? Elena, logic.
O: Nu e iubita mea. Ştii ceva? Taci şi dormi.
M-a strans în braţe atât de tare încât îl simţeam perfect. Îi auyeam până şi bătăile inimii.
Y: Cât pot să te iubesc... Acum aşi fi putu sta în casă mâncând şi uitându-mă la anime-uri!
O: Tu eşti cea care a ales .. deci ..
Y: Taciii.
Am mai stat aşa puţin, dar eu am adormit.
Perspectiva lui Oli.
Nu mă aşteptam să fie de acord să doarmă aici. De obicei era .. altfel. Umm.. dacă mă apropiam de ea primeam un pumn în faţă. Bine, nu pot spune că nu-mi place. Până la urmă.. o iubesc, prietena mea micuţă.
S-a făcut dimineaţă, asistentele au venit să verifice dacă suntem oki iar .. noi nu eram într-o poziţie tocmai oki.. Adica, să dormi în pat cu pacientul nu e prea bine.. Oricum, m-am ridicat şi am mers să îi aduc ceva mâncare şi .. să mănânc şi eu. Miâam pus o cană cu lapte iar lui i-am luat o supă.
Y: Uite-ţi mâncarea, urâtule. Acum aştept.
O: Ce aştepţi?
Y: Aştept să îmi mulţumeşti.
O: Ăăă .. da, dacă îmi dai un pupic îţi spun şi mulţumesc.
L-am pupat pe obraz şi ..
Y: Şiii ?
O: Pe obraz? Drept cine mă iei?
M-a tras spre el şi m-a sărutat. Era neaşteptat, adică .. totuşi ..
Y: Mi-ai cerut voie?
O: Pentru ce?
Y: Ca să mă săruţi, idiotule!
O: Nu am nevoie de permisiune.
Y: Oo, ba da!
I-am dat o palma uşoară peste umăr.
Y: Uite .. eu am o treabă... mă întorc.
O: Umm .. oki.
Am mers până la toaletă. Când m-am întors uşa era încuiată şi se auzeau voci.
-Din nou tu, domnişoară?
Y: Mda, aşi putea intra?
-Nu prea, pacientul are dureri mari de cap. Am prefera să îl ţinem sub atenţia noastră pentru câteva ore. Tu ai putea merge pe acasă.
Y: Nici să nu te gândeşti, nu mişc de aici! În plus, ce i-aţi făcut? Când am plecat era bine!
-Noi nu i-am făcut nimic. Cel puţin nu noi.
M-am pus pe scaun. Bine, pe scaune. M-am întins pe vreo cinci scaune şi am stat aşa vreo 2-3 ore :-?. Nu mi-am dat seama cât, am ascultat muzică. Din camera lui au ieşit toţi. Mi-am scos căştile şi am mers spre un doctor.
-Umm .. mă scuzaţi .. Oliver se simte bine? Îl pot vedea?
-Domnişoară ........
*Am făcut o parte cât de cât lungă, nu ?*
