-Domnişoară, este miezul nopţii, ce căutaţi încă aici ?
Y- Dacă voi vă aşteptaţi să plec de aici înainte ca Oli să fie bine, sănătos, vă anunţ că greşiţi. Oricum, nu schimbaţi subiectul, e bine, nu ?
-Da, este bine. A avut doar nişte dureri de cap. Probabil vă aşteaptă.
Am făcut un semn cu degetul gen: ok şi am luat-o la fugă spre uşa. Bine, m.am trântit puţin în ea dar .. cui îi pasă ? Oricum, el era acolo şi se uita în sus. Când m.a văzut a zâmbit şi mi.a făcut semn să mă apropii.
Y- De ce ..
Z- De ce .. ce ?
M.a tras înspre el şi m.a pupat pe frunte. Mi.a spuzs să mă aşey lângă el, dar oricum m.a tras şi m.a îmbraţişat.
-De ce te.ai îmbolnăvit? De ce acum? Eu trebuie să lipsesc de acasă şi să îmi stea inima în gât când aflu că e posibil să ţi se întâmple ceva? Tu ştii că eu aş muri dacă tu ai păţi ce...
-Nici nu pomeni de murit. Taci, să nu mai spui asta niciodată.
Părea dintr.o dată furios. Oki, asta e ciudat.
-Ce e? Nu e adevărat? Ştii cum mă simt?
-Nu, nu ştiu. Dar ştiu că, când voi fi bine vom fi fericiţi împreună.
-Dacă voi mai rezista până atunci...
-Cred că mai bine ai merge acasă. Uită-mă pentru un timp, voi fi bine.
-Tu realizezi ce.mi ceri, idiotule? Realizezi? Tu ai înnebunit, aşa e? Tocmai ţi.am spus cât de mult te iubesc şi că voi muri dacă ţi se întâmplă ceva .. iar tu îmi spui să plec de lângă tine..
-Nu ştiu dacă e corect faţă de tine, Yuuki.
-Nu-mi pasă de ce e corect, vreau doar să fiu lângă tine.
-Off, tu.
M.a tras spre el din nou şi .. chiar mă strângea destul de tare. Îl iubesc, ştiu sigur asta. Nu pot pleca de lângă el.
-Yuuki...
Din reflex l.am sărutat, deşi după am regretat-o. De ce am făcut asta?
-Scuz...
M-a sărutat înapoi apoi a zâmbit. Ahh, zâmbetul ăla adorabil. După ceva timp am realizat că stăteam şi mă holbam la el cu zâmbet tâmp pe faţă. A început să râdă.
-Ce e aşa amuzant, perfectule?
-Nimic, nimic. Doar că eşti mult prea dulce.
-Nu mă mai flata atât.
-Bine, bine. Acum culcă-te, e foarte târziu.
Mi-am pus bărbia pe pieptul lui şi am închis ochii. În câteva minute am adormit. Într.un final m.am trezit pe bancile din hol.
Dintr.o parte vine Oli îmbrăcat frumos, cu o îngheţaţă în mână.
-S.a trezit somnorilă? Nu pot să cred...
-Tu să taci! Aşa, ce cauţi îmbrăcat aşa? Nu ar trebui să stai în pat?
-Azi ieşim. Haide, îmbracă-te.
-Bine ...
M-am îmbrăcat ca de obicei. Bluza albă pe care scrie : Fuck your faith, blugi negri, geacă de piele neagră şi tenişi negri.
-Off.. ce dor îmi era de vechea Yuuki.
-Adica? Hai guriţa. Oricum, nu ies fără să fac duş, uitasem.
-Ai 30 de minute. Dacă nu te termini, plec singur.
-Eşti nebun? 30 de minute? Trebuie să mă grăbesc, pa.
Nu ştiu cum, dar m.am terminat în 30 de minute. Am ieşit pe hol, iar el se uita la ceas.
-Hmm, nici mai mult nici mai puţin. Felicitările mele, mâţă.
-Mâţă să.i zici bunică.tii. Oricum, unde mergem?
-Ai să vezi :3.
Am luat un taxi şi am ajuns în împrejurimile caselor noastre.
-Oki, de aici mergem pe jos, Yuuki.
-Bine :3.
M.a luat de mână. Am ajuns la un moment dat în .. locul nostru. Este o bancă în faţa unui lac superb.
-Nu pot să cred .... Oli ...
-Stârneşte ceva amintiri, aşa.i?
-Încă cum...
M-a tras spre bancă. Ne-am aşeyat iar .. el pur şi simplu m.a sărutat. A fost rapid şi direct, dar nu m.am putut opune. La un moment dat am rămas îmbrăţişaţi.
-Vom fi aşa de acum, Oli?
-Nu ştiu .. sper...
M-a sărutat pe frunte.
-Vei fi bine în totalitate? Vei lupta, nu e aşa?
-Voi lupta, pentru tine.
-De ce te iubesc atât de mult?
-Nu mai mult decât mine. Îmi cer scuze pentru toate întâmplările cu Elena. Nu are rost să îţi explic, pur şi simplu scuze.
-Normal că te iert...
-Şi .. ai accepta să fii iubita mea?
-Păi .. umm .. ştii tu .. normal că da..
-YAY!
M.a luat pe sus şi a începu să alerge pe acolo cu mine.
-Dacă mă scapi, eşti mort...........
