Stateam linistita in camera si ma pregateam sa ies afara cu prietenii pana cand vine fratele meu mai mare si incepe sa faca glume cum ca eu un om ciudat in curte si alte aberatii. Curioasa din fire, ma uit pe geam si chiar asa era. Suna telefonul, il iau repede si raspund.
-- Hei tata, unde e mama? E un om ciudat la noi in curte cu un sac pe cap si imbracat cu haine de cersetor.
-- Ella, asculta-ma, orice ai face nu te uita in alta parte. Spunei fratelui tau sa incuie toate usile si sa inchida toate geamurile din casa, ajung in 15 minute.
-- Aa.. Ok, cred.
SFÂRȘITUL CONVERSAȚIEI
-- Jack, mai e omul ala acolo?
-- Aa, da, de ce?
*Ma întorc către geam si nu mai vad pe nimeni in curte.*
-- Parca spunea-i ca mai e acolo
-- Pai eu il vad tot acolo. Tu de ce nu il vezi?
*Ma întorc către usa si era fix acolo, in tocul ușii. Încep sa tip in timp ce el vine către mine si încerc sa scap de el ducându-ma înspre Jack, care speram sa ma ajute. Intre timp vine tata in fuga pe usa, ia oglinda de pe noptiera si i-o pune in fata acelui om. Începe sa tremure cand își vede reflexia in oglinda, dupa care fuge cu o viteza neobișnuita. Uf, ma bucur ca am scăpat. Il luam amândoi in brate pe tata in semn de recunoștință.
Dar daca inca nu s-a terminat totul. Poate doar e undeva ascuns, gata sa atace in orice moment. Chiar nu stiu ce vrea de la noi acel om.. *
