Lili era o fată de 8 ani. Aceasta locuia cu părinţii ei şi cu un frate mai mic, de 6 ani, Darius, şi cu o soră mai mare, Elena, ce avea 11 ani. Fetiţa avea acasă multe jucării, aşa cum era răsfăţată de părinţi. Totuşi, ea se sătura repede de jucăriile vechi şi mereu cerea altele noi. În vitrina unui magazin ea văzu o păpuşă frumoasă. Avea părul blond, ochii albaştri şi purta o rochiţă albă. Lilianei îi plăcea, dar părinţilor ei – nu. Lor păpuşa li se părea antipatică, de parcă ar fi o persoană rea. În fiecare zi Lili pleca la magazin ca să vadă dacă nu a cumpărat cineva păpuşa. O admira, vorbea cu ea prin vitrină. Într-o zi, o ţigancă se apropiase de ea. Văzu că fetiţa privea păpuşa, şi înţelesese că o vrea, însă femeia îi zise copilei:
-Te-aş sfătui să nu o cumperi !
-De ce? E aşa frumoasă...
-Da, e frumoasă, dar de fapt, e malefică. Păpuşa aceasta a aparţinut unei femei pe care o cunoşteam, iar aceasta a blestemat jucăria. Nu o cumpăra dacă vrei să trăieşti !
Liliana crezuse că femeia era nebună. Privea în continuare mica ei prietenă neînsufleţită. I se părea că aude glasul ei ce îi spunea „ Haide, cumpără-mă ! " . Fetiţa nu se abţinu şi plecase acasă, luase pe ascuns câţiva bani din geanta mamei sale, se întoarse la magazin şi achiziţionă păpuşa. Era foarte fericită. În sfârşit putea să se joace cu ea, să o pieptăne, să o adoarmă, să aibă grijă de ea.
Acasă ea se distra cu noua ei jucărie. Făcea tot ce voia cu ea, iar zâmbetul micii ei prietene o bucura. I se părea că acel zâmbet va fi mereu schiţat pe faţa jucăriei, dar se înşela. Când cineva venea în camera ei, fetiţa ascundea păpuşa în dulap.
Venise prima noapte de când cumpărase jucăria. Lili se culcase, iar sora ei mai mare se aşeză în pat cu ea. Dormeau pe acelaşi pat. Pe la ora 1 noaptea, i se păru că aude un cântec:
Pic, pic, picături de sânge,
Pic, pic, picături pe podea,
Pic, pic, îţi voi ucide sora.
Aşa cum Liliana dormea „strâns", i se păru că visează, şi nu se trezi să vadă de unde venea cântecul.
Dimineaţa se trezi de la ţipătul îngrozit al mamei sale. Mama, tata şi fratele ei priveau cu groază sora mai mare a Lilianei, care avea gura cusută şi stomacul tăiat. Faţa îi era plină de sânge. Liliana ţipă de frică când o văzu pe Elena. Cu toţii începură să plângă, neştiind ce s-a întâmplat. Peste câteva minute, capul familiei chemase poliţia. Aceştia luară corpul şi îi duseră pe părinţi la secţia de poliţie.***Către seară părinţii fură eliberaţi, din lipsa dovezilor. Mama fetei abia de mai reuşea să meargă din cauza stresului. Tatăl fetei abia de îşi reţinea lacrimile. Au încuiat uşile şi ferestrele, şi pe la 10 seara s-au culcat. Fetiţa lor auzi iar acel cântec, însă nici de data asta nu se trezi. Dormea strâns, mereu visa câte ceva, şi cântecul putea face parte din visele ei.
Dimineaţa, se auzi iarăşi ţipătul mamei. Soţul ei avea falangele tăiate, ca şi pleoapele. Capul îi era tăiat cu un topor. Femeia leşinase. Stătu aşa puţin timp, după care îşi reveni. De data asta se gândise că nu ar trebui să cheme poliţia, aşa cum ar fi fost arestată. Nu îşi putea aduna gândurile, era foarte stresată, plângea încontinuu. Nu putea înţelege cine îi atacase în cele 2 nopţi. Copii ei plângeau şi ei fără oprire, neputând să-şi stăpânească lacrimile. Lili uitase complet de păpuşa ei, nici măcar nu se juca cu ea.
***
În dimineaţa următoare, copii îşi găsiră mama spânzurată de lampă. Avea membrele tăiate, ochii scoşi şi spatele îi era plin de sânge. Un ţipăt groaznic fu scos de cei 2 copii. De data asta au rămas complet singuri. Ce să facă acum? Brusc, Lili îşi aminti de cântecul pe care îl auzea în fiecare noapte. Totul începu de când cumpărase păpuşa. Atunci, îi povesti despre ea fratelui său. Amândoi se îngroziră de la faptul că cuvintele ţigancii ar putea fi adevărate. Atunci, ei luară păpuşa din dulap şi o aruncară în pod. Lili o lovi cu piciorul, iar fratele ei o aruncase în perete. Zâmbetul păpuşei parcă li se păru după asta artificial, de parcă bucuria era înlocuită cu nemulţumire.
A doua zi, o vecină intrase în casă şi găsi cadavrele celor 4. Copii erau plini de sânge, mutilaţi într-un mod groaznic. Lângă ei se afla păpuşa, a cărei rochiţă albă era plină de sânge, la fel şi una din mâinile ei. De data asta, pe faţa ei era chiţat un rânjet malefic.
