Acum o săptămână s-a întâmplat ceva ciudat, ceva ce m-a băgat în sperieţi. Priveam noaptea TV-ul şi am adormit, brusc, fără să-mi dau seama. Pe la ora 3 mă trezesc. Ecranul televizorului era plin de puncte albe şi negre, tipic vremurilor când nu-i lumină sau nu e nimic pe un anumit canal. Voiam să-l închid, când am observat că încep ştirile. Din punctele alb-negre apăruse imaginea unui tren avariat, care se pare că făcuse un accident. M-am uitat în colţul drept al ecranului ca să văd ce canal e. Am fost uimit văzând că vizionez canalul NNN. Niciodată nu auzisem de el. Începuse un reportaj despre un tren care ieşise de pe traiectoria drumului şi se răsturnase. În el se aflau 75 de oameni. După aceste vorbe apăru o listă pe ecran, plină cu nume, pe care le citea prezentatorul. Se auzea o melodie tristă în timp ce citea, o melodie funebră. Felul în care se citeau numele apăsa asupra psihicii, era un glas foarte trist şi plin de durere. Mi se păruse că mi-am auzit numele, însă nu-s eu singurul din lume cu aceeaşi familie sau prenume.
După ce prezentatorul a terminat de citit, acesta apăruse pe ecran. Purta o mască, aşa că faţa lui nu putea fi văzută. La final el spuse „Acestea sunt victimele de mâine. Noapte bună". Am rămas nedumerit. La început se spunea că acţiunea a avut deja loc, iar acum se zice că mâine vor muri cei de pe lista citită. Dar şi eu am fost citit !
Nu ştiam ce să cred, eram confuz şi speriat. Am închis TV-ul în speranţa de a adormi. Toată noaptea mă gândeam la acel ciudat reportaj şi la canalul NNN, de care nu ştiam. Şi de ce purta prezentatorul o mască? De ce spuse la final că mâine vor fi victime cei care erau pe listă? Eram destul de speriat, şi nu am închis niciun ochi toată noaptea.
Dimineaţa încă eram speriat. I-am sunat şefului meu şi i-am zis că sunt bolnav, aşa că rămân acasă. Îmi era frică să ies afară. Pe la ora 12:00 au început ştirile. Prima noutate era despre un tren care s-a răsturnat. Era trenul cu care trebuia să plec eu la locul de muncă ! Reporterul a început a citi câteva nume ale morţilor. Îmi aminteam că acele nume au fost pronunţate şi la NNN, deci erau tot aceleeaşi persoane. La final s-a spus că au decedat toţi pasagerii, adică 74.. Eu eram singurul, al 75-lea care supravieţuise, fiind că rămasem acasă. De atunci îmi e frică să ies afară. Dacă moartea nu a uitat de mine? Dacă va veni şi rândul meu? S-ar putea să păţesc ceva? Nu puteam răspunde cu siguranţă la aceste întrebări. De mulţi întrebasem despre canalul NNN, dar nimeni nu auzise niciodată nimic despre el. De atunci, nu pot nici măcar să privesc TV-ul noaptea.
