Thrash

2

Dimineața următoare, toți s-au trezit înafară de Kaikko. Ea nu făcea ochi până la prânz sau după-amiază. Atmosfera între Oona și Annika era încă tensionată, întrucât cele două refuzau să-și vorbească. Kittil -soțul Oonei- și Ida erau nedumeriți. Ce aveau de împărțit de data aceasta?
Bărbatul era sigur că s-au certat din nou pe tema disciplinării copiilor sau ceva care era îndreptat tot într-acolo. Și desigur, Annika a început iar totul cu o problemă pe care o avea cu Kaikko.
El încă se întreba cum mai reușea Oona să le suporte pe cele două. Înțelegea că Annika era sora ei și că bunul simț cerea să le ajute, dar femeia aia și fiica ei nu au făcut nimic altceva decât să-i încurce de când s-au mutat la ei.
Sincer să fie, n-a suportat-o niciodată pe Kaikko și nu putea să priceapă nici în ruptul capului de ce a luptat Annika până în pânzele albe să obțină custodia asupra unei pagube ca ea. Dacă ar fi lăsat-o să se ducă la tatăl ei, ar fi fost și copila fericită, și ea liniștită. Dar în fine, având în vedere că bărbatul în cauză avea probleme serioase cu băutura, fumatul și substanțele, alegerea corectă a fost să rămână cu mama pentru a o readuce pe drumul cel bun și așa mai departe. Trist era că nici mama n-a reușit mare lucru.
Oona își cam pierdea și ea răbdarea. S-a săturat să se ocupe de toate treburile pe care sora ei nu le putea duce la capăt. Cele două trebuiau să poarte o discuție extrem de serioasă cât de curând posibil. Nu mai mergea viața așa.
Kittil și-a dat seama de starea de stres a soției sale. Însă, spre deosebire de ea, el când se hotăra să rezolve un lucru, atunci îl rezolva imediat. A așteptat până la finalul micului dejun, apoi i-a adus soției la cunoștință ca avea ceva de vorbit cu ea urgent. Prin urmare, cei doi s-au retras în dormitorul lor, unde nimeni nu-i putea deranja.
-Ești ok? s-a interesat, Te văd cam stresată în ultima vreme.
Soția a dat din cap afirmativ: Ah, nu e nimic nou. M-am certat iar cu Anni, atâta tot.
Kittil a mai văzut comportamentul Oonei după câte o ceartă cu sora sa, dar cea mai recentă părea a fi ceva mai serioasă decât celelalte. Era prima oară când tensiunea dintre ele a rămas și după ce altercația s-a încheiat. Probabil a clacat.
-Auzi. Tu chiar vrei să le mai avem pe cap?
El știa deja răspunsul. Era de așteptat. Doar că soția lui încă mai avea rețineri în această privință.
-Păi nu, dar...
-Atunci ce mai aștepți? Nu vreau să crezi că-ți urăsc familia sau ceva, da' văd că de când stau și ele aici mai mult ne enervăm decât să ne înțelegem.
-Am văzut și eu asta, dar ce să le fac? La câți nervi are Anni din cauza lui Kaikko numa' de căutat chirii îi mai arde.
Era sigur că avea să-i ia apărarea surorii sale.
-Problema ei! a insistat, Mi se pare nesimțire să vină după divorț cu pacostea pe capul nostru și să facă tot balamucu' ăsta.
Oona chiar nu-l putea contrazice aici. Avea dreptate, cele două reprezentau o povară. Pe deasupra, Annika mai avea și tupeul să exprime nemulțumiri.
Ea ar trebui să le fie mai mult decât recunoscătoare că erau dispuși să le ofere și ajutor pe lângă cazare. Ar fi putut să le țină pe amândouă la demisol și să le spună: Puteți să dormiți și să mâncați aici, dar să nu vă băgați în viețile noastre.
Pe de altă parte, cum să nu vrei să ajuți o sărmană femeie care a trecut prin atâtea?
Annika a fost singură cam toată viața. Era foarte bună la școală, ceea ce este dovedit de rezultatele academice excepționale care i-au adus și o slujbă de top în chirurgie. Dar n-a prea avut prieteni. Și ar fi rămas singură până la ora actuală dacă nu l-ar fi întâlnit pe Jarkko (un soldat pe care l-a operat la un moment dat) și n-ar fi rămas însărcinată cu copilul acestuia la scurt timp după ce s-au cunoscut.
Cei doi s-au căsătorit din cauza presiunilor venite din partea părinților lui Jarkko, ei insistând că el era obligat să o întrețină pe iubita lui și viitorul lor copil dacă a lăsat-o gravidă, iar asta se putea face doar prin căsătorie, în viziunea lor. Relația n-a continuat foarte bine, factorii principali fiind dependențele lui și lipsa ei de timp liber cauzată de servici. Fiica lor, Kaikko a stat mai mult cu Jarkko și s-a apropiat extrem de mult de el. Din păcate, a preluat în principal caracteristicile lui mai puțin pozitive.
Oricum, Annika s-a confruntat cu doi "rebeli", ceea ce a condus la mai multe dispute în familie de-a lungul anilor, finalizându-se printr-un divorț. Atunci, Kaikko a primit interdicție să mai petreacă timp pe lângă tatăl ei din cauza influenței lui proaste asupra sa. Separarea de tată a făcut-o pe fată să-și urască mama și mai mult, motiv pentru care și-a promis că-i va face femeii zile fripte non-stop. Și se pare că până la ora actuală, se ținea de cuvânt.
-Știu ce zici, a confirmat Oona, Da ce să-i și faci? A trecut prin multe. Nu pot s-o las de izbeliște tocmai acum, când are cea mai multă nevoie de ajutor...
-Da, da' nu uita că și-a făcut toate astea cu mâna ei. Cine a pus-o să rămână gravidă cu Jarkko?
Un defect major al lui Kittil era lipsa de compasiune. El mereu privea lucrurile într-un mod obiectiv, chiar dacă nu tot timpul era cazul.
-N-avea de unde să știe că o să se ajungă până aici, l-a contrazis soția, Plus că nu e 100% vina ei că are un copil de tot căcatul. Și Jarkko putea să se ocupe mai bine de Kaikko, așa cum și tu ai avut grijă de Ida când eu nu am putut.
Familia Oonei a fost una stabilă din totdeauna. Ea și Kittil s-au cunoscut prin facultate și au stat împreună câțiva ani înainte să se căsătorească, apoi au avut-o pe Ida. Fata nu le-a creeat probleme, a fost ok la școală, chiar dacă nu se afla prin topul celor mai eminenți elevi și avea și o viață socială destul de încărcată. Recent, ea a intrat la facultatea de bio-chimie din Oslo. Aceea a fost pe deplin alegerea ei. A spus că instituția de acolo îi părea mai atractivă și că ar vrea să-și poată înbunătății norvegiana, ea fiind pe jumătate norvegiancă din pricina lui Kittil.
Normal, părinții ei au susținut-o. Merita.
Iar în antiteză apărea Kaikko- coada clasei, scandalagioaică, învârtindu-se într-un anturaj relativ micuț, dar vicios din cauza căruia a fost exmatriculată din fostul ei liceu. Bine, pe ea n-a afectat-o evenimentul, deoarece visul ei era să ajungă să cânte într-o trupă și considera că merge la școală degeaba. Măcar se concentra pe muzică foarte mult și se străduia să evolueze. Faptul că pe mama ei nu o încânta de loc ideea copilului era altă poveste.