Thrash

3

La un moment dat, Annika s-a săturat să o aștepte pe Kaikko să se trezească. Ora prânzului era aproape și ea încă nu și-a făcut apariția. Chiar așa de târziu s-a întors acasă?
Mai exista o variantă. Poate Kaikko s-a trezit și a plecat fără să anunțe. Făcea gestul ăsta ocazional, atunci când nu avea niciun chef de familia ei.
În acea zi, femeia nu mai avea de gând să accepte apucăturile de adolescentă neînțeleasă ale fiicei sale. Răbdarea ei ajungea încet-încet la capăt, iar fata trebuia să fie pusă la punct. Din cauza ei, săraca femeie s-a certat și cu soră-sa și a început să se îndoiască de faptul că ea și Kaikko ar mai fi binevenite.
Așadar, Annika și-a luat inima în dinți și a coborât la demisol.
Încăperea aceea arăta, ca de obicei, groaznic. Ziceai că mergi pe un teren minat acolo.
Kaikko nu-și făcea niciodată ordine în cameră. Mai curăța ea pe ici, pe colo, ca să nu se supere Kittil și Oona și mai tare, însă mizeria se întorcea ca și cum n-ar fi fost înlăturată.
Noroc că patul fetei se afla la vreo 2-3 pași de ușă. Annika a ocolit cu grijă toate "obstacolele" și s-a oprit în dreptul patului.
De sub pătura mototolită ieșeau câteva șuvițe de păr roșu aprins. Kaikko era acasă.
Fără să stea pe gânduri, mama i-a tras pătura de pe cap. Nicio reacție. Atunci, ea a prins-o zdravăn de un umăr și a început să o scuture. De data aceasta a reușit s-o trezească.
-Ce vrei? mormăia Kaikko ridicându-se și frecându-și pleoapele cu dosul palmelor. Haosul de fard negru de pe fața ei a ajuns și pe mâini.
Annika și-a lovit fruntea cu palma. În ce hal putea să arate copila aia!
-Așa se vorbește cu părinții? Și până la ora asta se doarme?
-Da.
-Da' tu de bunul simț ai auzit?
Ziua fetei a început prost.
Asta-i dependentă de scandal, se plângea în sinea ei.
-Nu, a răspuns sarcastic, Ce-i aia?
-Kaikko, i s-a adresat femeia pe un ton mustrător asortat cu o privire corespunzătoare.
Ignorând aceste lucruri cu desăvârșire, fiica a corectat-o: Wrath.
Ea și-a primit porecla destul de recent.
După divorț, Annika a primit sfatul să o ducă la psiholog ca să poată trece mai ușor peste schimbările drastice impuse de acesta.
La început, mama a neglijat sugestia, dar, văzându-se cu odrasla în permanență pe cap, a ajuns la concluzia că niște ședințe nu ar strica.
Acolo, psiholoagei i-a fost foarte greu să comunice cu fata. Timp de o perioadă, singurul răspuns pe care îl primea de la pacientă era întrebarea "Ce te fute pe tine grija?" scuipată în silă. Doar mai încolo a reușit (cu greu, ce-indrept) să întrețină o conversație cât de cât coerentă cu ea.
În final, tânăra psiholoagă a ajuns la următoarea concluzie: Toate manifestările teribiliste din partea fetei sunt efectul unui wrath (unui sentiment extrem de puternic de furie) declanșat de separarea forțată de tatăl ei.
Normal. Englezisme. N-ar fi sunat la fel de bine să zică "din cauza furiei".
Apoi a urmat o serie de sfaturi pe care Annika nu le-a ascultat. Era ferm convinsă că domnișoara nu știa cine era tatăl și n-a reușit să conștientizeze faptul că separarea forțată despre care vorbea avea un motiv.
Oricum, lui Kaikko i s-a părut amuzantă explicația; mai ales felul în care a introdus un termen în engleză pentru a suna totul și mai pompos. Și deși nu era de părere că "wrath" ar fi un adjectiv care să o caracterizeze, l-a ales ca și poreclă pur și simplu pentru că îi plăcea cum sună.
-Lasă prostiile astea! a certat-o Annika, Trebuie să vorbim.
-Cu siguranță.
Fata și-a pus capul înapoi pe pernă și și-a tras pătura peste cap, dar mama ei a aruncat bucata de material pe podea.
-Ascultă-mă când vorbesc cu tine! a strigat.
Oftând, fata a acceptat: Zi.
-De ce n-ai răspuns aseară?
-E, cum nu? I-am răspuns Idei.
-Las-o pe Ida. Mie de ce nu mi-ai răspuns?
-Pentru că erai tu la telefon.
Annika simțea că fierbe. Cu greu se abținea să n-o ia pe copilă și s-o dea cu capul de pereți până când avea să revină cu picioarele pe pământ. Un asemenea comportament sfidător era inadmisibil!
-Auzi, mai încetează să joci rolu' adolescentei neînțelese. Când înveți să te porți?
-Cu tine? Niciodată.
Fără să se mai poată abține, Annika a prins-o ferm de umeri.
-Tu nu înțelegi că faci doar probleme?! răcnea femeia, Știi că s-ar putea să ne dea oamenii ăștia afară din cauza ta?! Kittil și Oona se plâng de câteva zile că nu te mai suportă!
-Nici eu pe ei.
-Și să știi că nici eu nu mai am mult până la capătul răbdării.
-Atunci de ce ai făcut tot posibilu' să mă separi de tata? Că te-aș fi lăsat în pace de tot dacă rămâneam cu el.
-Ca să-ți ofer o viață mai bună, de ce nu vrei să pricepi? Dacă te lăsam cu jegu' ăla de om nu mai prindeai 30 de ani!
Deși femeia știa că nu avea voie să vorbească urât despre Jarkko în prezența lui Kaikko, nu putea găsi nicio parte bună a acelui bărbat. Înafară de asta, fata era destul de mare încât să-și dea seama că nu toți oamenii sunt buni.
-Și? Parcă-mi sună mai groaznic să prind suta cu tine.
Annika era cu nervii la pământ. Nu se putea. N-avea cu cine. Oricât de mult s-ar strădui, nu făcea niciun progres.
-Da? a răbufnit, Să știi că eu sper să nu-ți prind majoratul!
A sărit din pat și a tropăit afară din cameră. Simțea că înnebunește. Cum să o jignească fiica ei în halul acela? Trebuia neapărat să schimbe foaia.
Știam deja că trebuie, își amintea.
Ceea ce nu știa ea era cum să acționeze. Sau dacă mai avea rost să încerce.