Comentator în serie

Capitolul 1: Pălăvrăgind cu şi despre şefu'

      Îmi sare în ochi aproape zilnic la locul de muncă acest bărbat, care atunci când își lasă barba arată precum un spiriduş. Omul ăsta nu ştie decât să te cheme la muncă, să îți irosească din timpul pe care oricine şi-l poate petrece lungit pe canapea şi îndopându-se cu pepene şi să nu mai zic cât de tare îşi poate ieşi din minți iubitul meu şef pe nume Johnny dacă ai tupeul să întârzi la serivici. Totuşi, eu am un tupeu mai solid ca al dânsului!
  Cum poți să fii serios cu un om pe care îl cheamă Johnny? Eu unul nu pot face asta.

— Dragi telespectatori, încep eu prezentând rubrica mea de bârfe, deşi toți credeau că voi prezenta ştirile zilei. Să ştiți că Johnny, şeful nostru care e foarte respectat de către noi, cei din această redacție îi face avansuri din când în când unei brunete cu o talie de invidiat şi care lucrează la noi în redacție. Doar când te uiți la ce talie trasă prin inel are înțelegi de ce nevasta lui Johnny îl acuză pe acesta de infidelitate.

— La naștere am primit numele Gemma şi vreau să anunț că sunt liberă pentru orice bărbat disponibil, adaugă tipa care în acte încă mai era căsătorită cu Johnny, băgându-şi capul în fața camerei ce îmi filma jurnalul de ştiri, ce a devenit brusc jurnalul meu de bârfe despre orice şi orice.

— Gata cu teleshoping-ul ăsta ieftin, femeie! Lasă-mă să prezint mai departe, am strigat eu la ea încercând să îi mut capul ceva mai departe de cadrul camerei.

    Era imposibil să faci aşa ceva cu Gemma. Pe lângă faptul că era durdulie şi cu pieptul mare iubea aparatul de filmat, dar rating-ul a început să scadă. Ce se putea face?

— Ne scuzați pentru întreruperea bruscă, dar vom lua o scurtă pauză de publicitate şi revenim. Ştiți cum e când produsele au nevoie de promovare! am fost nevoit să le spun telespectatorilor.

     Deodată, l-am văzut pe acest slăbănog ce îşi zicea Johnny venind nervos spre mine. Acum nu mă mai amuza nimic la dânsul.

— Tu eşti nebun, omule? Eu te pun să prezinți ştirile, iar tu îmi destăinui viața personală şi mai şi minți oamenii spunând bârfe despre mine! tresări Johnny nervos.

— Domnule, aşa funcționează showbiz-ul în prezent. Toți vor bârfe, iar cum dumneavoastră nu sunteți nici un băiat sexy cu mulți bani şi nici măcar un manelist trebuia să inventez ceva. Raiting-ul a crescut cu mult în seara asta, domnule! i-am spus eu şefului încercând să îl mai îmbunez.

       Ce au crescut mai tare sunt nervii mei, Michael!

— Şi ce dacă? Crezi că îmi pasă? Înțelege odată că eu trebuie să spun realismul pe care îl vaď!

— Eu îmi iubesc nevasta foarte mult! indrugă şeful meu.

— Aşa de mult o iubeşti încât o laşi liberă. Eşti foarte romantic, i-am zis eu lui Johnny.

— Ce ştii tu, leneşule? Tu mereu ți-ai răcit gura de pomană. Nu-i de mirare că soția te bate, adaugă Johnny zâmbind.

   Aş fi vrut să îi închid gura ăstuia cu o replică beton, cum spun mai nou şmecherii din ziua de azi, adică politicienii, dar eu am preferat să tac deoarece, dă bine pentru imaginea mea de bărbat manierat ce sunt.

— Michael, emisiunea ta din seara asta e anulată! zise Johnny țipănd la mine ca un descreierat.

— Dragul meu, țin să îți spun că datorită mie ratingul nostru e mai mare decât al emisiunii lui Măruță de la ProTV.

— Datorită ție şi a înfloriturilor tale despre mine reputația mea în redacție e distrusă. De unde îmi mai câştig respectul? mă întrebă Johnny, care aştepta cu nerăbdare răspunsul meu sarcastic.

— Poate ar trebui să îți schimbi numele deoarece, cu acesta nu prea ți se cuvine respect. Acum, eu mă duc să fac ce ştiu eu mai bine, şi anume să spun realisme despre cei ce nu sunt de loc globalizați în media.

— Dacă tu încerci să fi dat afară e pur şi simplu problema ta, dar ta oricum te păstrez pentru că am nevoie de angajați, spuse Johnny frustrat.

— Din partea mea poți să o pui pe soacră-ta în locul meu, că doar are gura largă, dar dacă mă pui să prezint vremea chiar voi spune nişte aberații în direct, deoarece acolo mereu se spun minciuni, indiferent cine le scoate pe gură!

    Şeful meu dorea să trăncănesc cu niște invitați, care nu erau altceva decât niște oameni celebri din diferite domenii. Vorbeam cu ei despre politică şi starea României, iar când prezentam ştirile în modul clasic prezentam doar omoruri, crime, violuri şi politica. În plus, la ce îmi trebuie să pălăvragesc cu trei sau patru inşi de seamă când eu vorbesc mai mult decât oricare altă soacră!?

— Dragi telespectatori, ce părere aveți despre şeful acela căruia tre' să îi faci poftele şi să te supui ordinelor lui? El pune presiune pe tine ca om, dar lui cine îi reduce din orgoliu? am spus eu imediat ce am reintrat în direct să continui emisiunea pe care am început-o.

— Opriți orice transmisiune! Omul acesta nu e în toate mințile. Delirează! interveni Johnny țipănd de pe platou pentru a întrerupe cele două ore pe care trebuia să le umplu de luni până vineri.

   Iar mă enerva ăsta şi iar trebuia să zic că avem probleme tehnice sau că dăm publicitate.

— Ce pot să fac dragul meu, dacă televizorul diluează minţile? îi zisesem şefului imediat după ce am anunțat telespectatorii că avem probleme tehnice.

    I-am mai pus eu şefului întrebări retorice, dar doar în mintea mea, iar acum mi-am luat inima în dinți să i le istorisesc în față ca să priceapă odată faptul că eu vreau doar să ajut postul de televiziune din postura mea de prezentator.

— Televizorul nu este decât unicul somnifer care se administrează prin ochi, dar tu, fiind unul însetat de băutură e normal ca singurul tău somnifer şi medicament să fie alcoolul! adaugă Johnny încercând să se dea un intelectual la cei cincizeci şi şase de ani ai săi.

     I-aş mai fi spus vreo câteva şefului, dar îmi riscam meseria. Momentan, singura soluție era să tac chitic şi să găsesc un alt subiect de interes pentru moment. Probabil e necesar altceva, asta dacă vreau să îmi mențin postul şi reputația. Acum fug să îi anunț pe telespectatori că trebuie să se prezinte vremea. Mâine o să revin cu un nou subiect de interes pe care îl voi globaliza. Asta dacă nu o să găsesc altceva cu ce să plicitisesc lumea... Întâi de toate să merg acasă şi apoi o îmi vină în minte ceva în care să nu fie inclus şeful meu!