capitolul 4

11 2 0
                                        

  Era Laur...a venit sa ma intrebe daca totul e in regula si daca ma simt mai bine dupa cazatura din padure.Eu l-am poftit in casa si i-am spus ca totul e in regula si ca nu am nimic.L-am intrebat daca vrea si el o ciocolata calda si mi-a spus ca daca tot a venit la mine sa i fac si lui una.

  I-am facut si lui o ciocolata calda si ne-am asezat pe canapeaua din living...primele 10 secunde am stat amandoi muti dupa a inceput el discutia..

L:-Si cum o mai duci?

Eu:-Eu o duc binisor!

Iarasi tacerea aia care ma dispera la maxim!!!!

L:-Uite acum o sa trec direct la subiect sa nu ne mai fastacim atat!!

Eu:-Ce e ai patit ceva sau.....ce sa intamplat?

L:-Mie imi place foarte mult de tine dar in acesti ani nu am stiut cum sa ti-o spun!

Eu:-Uau...nu ma asteptam sa-mi spui asa ceva am ramas putin socata!

L:-Uite mie imi place de foarte mult timp de tine dar niciodata nu am avut curajul si ocazia sa ti-o spun,dar astazi in padure cand te-am prins si privirile noastre sau intalnit am vazut ca si tie iti place de mine!!!

Eu:-Da recunosc.....niciodata nu am vrut sa o recunosc,dar si mie imi place de tine...de cand te-am vazut prima data am inceput sa te plac putin cate putin si acum crede-ma ca te plac foarte mult,dar mi-a fost rusine si frica in acelasi timp sa ti-o spun fiindca ma temeam ca tu nu simti aceleasi lucruri ca si mine!

L:-Si ce facem in situatia asta?.....eu zic sa fim impreuna!!

Eu:-Si cu parintii nostrii cum ramane daca o sa afle?.... ca doar suntem la 2 etaje departare unul de altul

L:-Nu iti face griji pentru asta...si daca o sa afle ce oricum ei stiau ca noi ne placeam unul pe altul...asa cred!

Eu:Ok...sa fie cum zici tu...am incredere in tine si stiu ca o sa fie bine!

Eu si Laur:Deci de azi suntem impreuna!

In cautarea iubiriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum