Capitolul 2

57 5 0
                                    

-Buna eu sunt Adam! Ne dam mana. Era înalt, binefăcut, ochii verzi parul șaten, buzele trandafirii și cărnoase presupun. Îmi părea asa de cunoscut. Ma pierdusem în ochii lui. Sparg concursul de privit și îi dau drumul de la mana când doamna directoare trântește microfonul de pământ.
Ma întorc spre el și ii spun cum ma cheamă.
- Copii! Ii strig pe cei din gasca mea. El este Adam, noul nostru coleg și sper ca și prieten. Ii zâmbesc călduros și ii fac cunoștință cu toți. Apoi observ ca ursulețul panda nu este de găsit. Ma scuz și ma duc sa îl caut. Îl găsesc stand în sala de sport și jucând baschet. Era singurul mod în care se calma de obicei. Bineînțeles când nu eram eu prin preajma. Ma îndrept spre el și îl intreb:
- Ce ai pățit?
- Nimic important, doar.....cine e el și ce cauta în anturajul nostru?
- Calmează-te! Am încercat sa fiu drăguță cu el și am zis sa îl bag în gasca noastră! Nu înseamnă nimic...
Dar ce sunt cu crizele astea de gelozie?
- Cassie, sunt îndrăgostit de tine!
- .....
- Te rog zi ceva și asa ma simt prost!
- Rareș....te plac foarte mult dar nu vreau sa stricam prietenia dintre noi....nu vreau sa te rănesc deși ma rănesc și eu pe mine dar ăsta este lucrul corect pe care trebuie sa îl fac. Te iubesc fraiere,dar ca un frate.
- Și eu te iubesc,sisule!
Ne am îmbrățișat și am plecat spre curte...
- Pe unde ați umblat? Ne întreabă Lavinia curioasa?
- Ne am plimbat și am discutat!
- CLASA A 10 A A? Sala
12 ETAJUL 1.Ne anunță directoarea.
Ne îndreptăm cu toții înspre clasa. Anul asta se anunță o noua diriginta, cealaltă a intrat în "concediu creștere copil". Ajungem în clasa. Ma așez în ultima banca ca de obicei. Ceilalți aveau pereche mai puțin eu. Apoi intra în clasa Adam cu, cred, noua noastră diriginta.
- Eu sunt noua voastră diriginta. Numele meu este Mihaela Păun. Puteți sa îmi spuneți diriga sau desigur cum se așteaptă toată lumea "doamna diriginta." Ceea ce mi se pare plictisitor asa ca prefer diriga. Iar el este noul vostru coleg Adam.
-Buna eu sunt Adam! Am 16 ani și îmi place sa ma distrez și sa desenez.
Ia ul loc în clasa.
Perspectiva lui Adam:

Singura banca libera era lângă Cassie sau cum ii spuneam eu când eram mici: Sia.
Desena buchetul pe care i l am pus mai devreme în banca. Știam ca ii v a plăcea. Mereu i au plăcut trandafirii. Mai ales cei roșii.
Nu îmi puteam lua ochii de la ea și de la ochii ei. La un moment dat se întoarce destul de supărată înspre mine?. .
- De ce te holbezi la mine în halul asta?
PERSPECTIVA CASSIE:

The New BoyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum