A Different Story

Capitolul 8

       Nu imi vine sa cred! Justin a cazut, chiar a cazut in lacul acela adanc  de vreo 50 de metri. Imi era frica si sa privesc in jos de pe acel pod suspendat, dar mi-am facut curaj si m-am dus inspre margine podului si stateam putin aplecata pentru a vede daca reuseste sa iese la suprafata, cand deodata am simtit o mana pe spatele meu care m-a impins peste balustrada. Am reusit sa ma prind cu o mana de o bara dar acea femeie, care habar n-aveam cine este si ce vrea de la noi, m-a calcat pe mana, iar eu nemaiavand puteri am cazut in apa rece ca ghiata, cu toate ca era vara. Eram panicata si ma zbateam ca o disperata. Acum cei 8 ani de inot nu mai folosesc la nimic, frica si panica ma cuprindea, dar imi spuneam: "Sara calmeaza-te si incearca sa te salvezi macar pe tine". Din acel moment am fost mai sigura pe mine si nu stiu cum am avut curaj sa iau o gura mare de aer si sa ma bag sub apa pentru a-l cauta pe Justin. Nu vedeam aproape nimic, vedeam in ceata, doar siluete, niste corpuri dilatate. Din fericire masina nu era inca scufundata de tot. M-am dus spre masina dar am cam ramas fara aer si m-am ridicat din nou la suprafata, dar cat de repede am putut pentru ca era viata unei persoane in joc. M-am scufundat din nou, am inotat repede si am deschis portiera masinii care se scufunda incet. Justin era prins in centura. Din nou ramasesem fara aer dar l-am apucat repede pe Justin de mana si l-am tras dupa mine. Incepeam sa ametesc din cauza lipsei de aer, dar cu ultimele puteri am iesit la suprafata cu tot cu Justin. 

       Am inotat inspre mal pana cand am ajuns. Justin inca mai avea puls, dar respira foarte greu. Nu stiam ce sa fac. Ma gandeam la respiratie gura la gura, ca sa recunosc nu era o idee rea, daca intelegeti ce vreu sa zic. Asta am si facut: prima incercare-nimic, a doua incercare-nimic, insa a 3-a a fost cu noroc. Justin s-a trezit, insa nu prea gandea logic.

      Nu am apucat sa ma bucur asa mult de reusita mea (l-am salvat pe Justin- imi datoreaza viata) ca l-am vazut pe Alex langa mine.

-Ce ati patit? Justin traieste?!

-Da traieste. Nu vezi ca are ochii deschisi si sta in fund? Ba chiar vorbeste.

-Aaa....nu doar ma mir cum de ai reusit sa-l salvezi.

-Pai...nu ca m-as lauda daaaaar.....am facut 8 ani de inot! :D

-Da...ma bucur ca traiti, spune el cu un sambet suspect de fals!

-Dar tu? Ce cauti aici? 

-Eram cu masina pe pod si am vazut parapetul lovit....si....ăăăă....m-am oprit sa vad ce se intampla si...ăăă...v-am vazut pe voi si m-am gandit sa vin sa ved ce ati patit...da asa!

-Ok....suntem bine poti pleca!

-Dar....

-Poti pleca! spun eu banuid ceva.

       Justin si-a sunat cativa prieteni si au venit dupa noi. Ne-au lasat pe amandoi intru-un parc. Acolo puteam vorbii despre ce s-a intamplat.

-Si....mmmm.....cred ca trebuie sa....sa....nu stiu cum sa zic...dar...Mersi! spune Justin balbaindu-se.

-Mersi?! Doar un amarat de "mersi"? Ti-am salvat viata omule si tu tici doar "mersi'?

-Pai.....multumeste-te. De obicei nu zic nici macar atat.

-Hm.....ma asteptam sa-mi dai si tu acolo vreo 500 de lei ceva...

-Numa dupa bani umblii?! Tipic femeilor, toate-s la fel!

-Adica?! Ce vrei sa zici?

-Nimic lasa...

-Ok...deci sa revenim la subiect. Nu ti se pare suspect ca Alex era acolo chiar dupa cateva minute de la accident? Si nu stiu daca ai observat, pentru ca erai cam....aerian, ca sa zic asa, dar Alex s-a balbait cand l-am intrebat ce face acolo chiar atunci, deci nu stia ce sa zica. Eu cred ca are cumva legatura cu accidentul nostru.

-Daca zici tu...

-Justin! Vorbim de ceva serios aici.

-Ok...si ce vrei sa zic? Ca am avut dreptate sa stai departe de el ca e rau?!

-Tu dai cumva vina pe mine?

-Cam da...nu poti sa zici ca nu te-am ave....

       Vorbele lui au fost intrerupte de sunetul unui pistol, care l-a nimerit pe Justin in umar.

-Sara, fugi.....ACUM!

     Nu a fost nevoie sa-mi spuna de multe ori. Am luat-o la fuga. Vroiam sa cer ajutorul cuiva dar ca de obicei cand ai nevoie de cineva nu dai de el. Parcul era gol golut. In fiecare zi erau o gramada de oameni, dar tocmai azi lumea s-a hotarat sa stea in casa. Fugeam uitandu-ma daca cineva ma urmereste si m-am bagat intr-un om. Aleluiah! In sfarsit un om.

-Ajutor, niste oameni l-au impuscat pe prietenul meu, sunati va rog la politie, eu nu am telefon (daca nu stiati mi-am pierdut telefonul in lac), tipam eu disperata la el.

   S-a uitat ciudat la mine si dintr-o data m-a prins de maini mi le-a pus la spate si cu o mana ma tinea de maini, iar cu alta ma tinea de gura ca sa nu tip. Eu ma zbateam dar degeaba, era foarte puternic si nu ii puteam riposta. M-a dus intr-o dubita. Acolo era Justin legat de maini si de picioare, plin de sange, avand tricoul sfasiat, fiind la vedere muschii si abdomenul (asa de sexy- trebuia sa zic asta nu ma puteam abtine). Acel om m-a trantit langa el, m-a legat si pe mine si a inchis usile dubitei!

~Astept parerile voastre intr-un comentariu~

P.S. scuzati greselile de ortografie! <3