Capitolul 9

931 36 5
                                    

            Masina mergea de vreo ora, cred ca ne-au dus undeva departe in afara orasului. Imi era asa de frica. Dintr-o data masina s-a oprit, nu se mai auzea nimic. Usile au fost deschise de unul din acele palugi. M-au dezlegat pe mine si pe Justin, ne-au luat pe sus si ne-au dus intr-o cabana destul de mare si racoroasa. Au adus doua scaune, le-au pus spate in spate si ne-au asezat pe ele si ne-au legat. Au turnat benzina peste tot si apoi a aparut Alex cu acea tipa care m-a impins si cred, adica nu cred, sunt sigura ca tot ea era in fata masinii. Deci toată povestea cu Justin, părinții lui și Chris este falsă? Poate doar a vrut să mă facă sa am încredere în el sau ceva.

-Ce mai faceti dragii mei? V-o prezint pe Deea, ea e....iubita mea si banuiesc ca stiti ca datorita ei ati cazut de pe pod. Si acum sa dam cartile pe fata daca tot veti murii.

-Stiam ca tu ai pu.....

-Nu ma intrerupe, ai inteles?

-Mda....spun eu inghitind in sec.

-Deci unde am ramas? Asa...deci...auzi nici nu mai am chef sa va zic nimic. Veti murii si gata. Chris cred ca ar fi mandru de mine.

        Justin nu zicea nimic si mi se parea suspect. Dar nu am mai zis nimic cand am vazut ca si-a scus un briceag din buzunarul pantalonilor si era pregatit sa taie sfoara de indata ce pleca Alex si toti oamenii lui din acea incapere.

-Ce mai lungim vorba? Vreau sa va vad morti. Baieti haideti afara, dar nu uitati dati foc incaperii.

      Au iesit toti. A mai ramas doar un tip care a aprins focul intr-un colt al cabanei. Focul se extindea repede. Acel om a iesit si a incuiat usa. Perfect!  Daca reusim sa ne dezlegam cum iesim?

-Justin haide mai repede! Dezleaga-ne

-Poti sa taci si tu putin? Nu tu esti cea impuscata. 

-Ok....te ajut cu ceva? Zi-mi ce pot face.

-Poti sa taci...!!!

-Ok, ok! Numai nu te mai enerva asa.

-Gata! tipa Justin fericit. Se ridica si isi face loc printre flacari spre un geam incercand sa-l sparga.

-Juuuustiiiiiin! Nu ma lasa aici. Ajuta-ma!

             Justin nu mai raspundea. Nu imi vine sa cred, eu i-am salvat viata si el ma lasa aici. Focul era tot mai aproape de mine. Era asa de cald, si nu mai puteam de frica. In dimineata asta nici nu ma asteptam ca ma voi intalnii cu cineva care seamana exact cu Chris, sa cad de pe un pod cu masina, sa fiu rapita, sa mi se dea foc intr-o cabana si mai ales sa fiu abandonata de tipul pe care l-am salvat de la moarte. Nu ma asteptam la asta. Deodata am simtit o mana pe umar. Era Justin. Eram asa de fericita ca nu m-a lasat balta. Dar totusi de ce a plecat? Vroia sa ma sperie? Dar ce mai conteaza, a venit si gata. M-a dezlegat, si m-a luat de mana.

-Am reusit am spart geamul din spate. Haide! spune el atat de grijuliu.

-Pe unde mergem? Flacarile sunt atat de mari. Nu vad nimic.

-Haine dupa mine! A mers in fata mea aratandu-mi calea, dar nu mi-a dat drumul la mana. Sub acea carapace de tip dur se ascundea un tip dulce si atent! Si pe langa asta mai arata si foarte bine. Dar cum putea sa-mi placa de un criminal? Dar nu asta e important acum...am reusit sa ne facem loc printre flacari pentru a ajunge la geam si am sarit. A fost destul de usor pentru ca nu era asa de inalta cabana. Am iesit chiar la fix pentru ca peste doar cateva secunde cabana a explodat. Bine ca am reusit sa fugim putin mai departe de cabana, dar tot am fost raniti de bucatile care au zburat din ea.

          Alex, Deea si ceilalti erau de partea cealalta a cabanei. Noi am asteptat momentul potrivit si am fugit fara sa ne vada. Am ajuns la autostrada, iar Justin si-a chemat un prieten sa vina sa ne duca acasa. Dar eu stau si ma gandesc cu naiba telefonul lui Justin a "supravietuit"? Eu mi-am pierdut telefonul de cand am cazut in apa, si chiar daca nu il pierdeam nu cred ca mai functiona. Pe de alta parte Justin nici nu si l-a pierdut (si el a stat mai mult ca mine in apa) si nici nu i sa stricat! Si acum flacarile erau chiar mari...mda nu stiu ce fel de telefon are dar....vreu si eu!

~In masina~

-Frate...cine v-a facut asta!

-Frate-su geaman a lu Chris.

-Ce??! spune soferul mirat. Inca mai traieste? Eu stiu sigur ca l-am omorat cand a fost faza cu Andrada!

-Serios?! Cum dracu' mai traieste...ca doar si eu am dat cu masina peste el cand a incercat sa-mi fure seiful cu...sti tu ce! Si nu tin minte sa il fi lasat in viata atunci. Si apropo ce s-a intamplat cu Andrada?!

-Nimic...nu conteaza acum!

      Eu stateam si ascultam discutiile lor. Si sa spun sincer nu intelegeam nimic, dar sincer acum nu imi mai pasa, vreau doar sa ajung acasa!

      Nu a mai durat  mult și în sfârșit mașină m-a lăsat în fața casei. Am coborât fără a mai saluta sau a mai spune vreo vorba și m-am îndreptat spre casa dar m-am gandit: Cum sa intru asa în casa? Iară vor înnebuni părinții mei când ma vor vedea rănită!  Apoi mi-a picat fisa: Azi părinții mei lucrează pana târziu....Deci încă nu au ajuns acasă, așa că m-am îndreptat spre tufișul de lângă casa și am luat cheile de acolo (mda....acesta e locul nostru "secret" de ascuns cheile.Am intrat în casa, iar primul lucru pe care l-am făcut a fost un duș.

   M-am pus la culcare și în doar câteva minute am adormit. Pe la ora doua(când eu dormeam buștean) suna telefonul fix. Am răspuns și am zis cunosc voce răgușită:

-A-Alo....

-Dacă vrei ca Justin sa mai trăiască te îmbraci și urci în mașina care te așteaptă în fata casei tale.

-Dar... Nu am mai apucat sa zic nimic ca a și închis telefonul.

*Hei... Ce părere aveți de acest capitol?  Aștept părerile într-un comentariu!

A Different StoryUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum