Capitolul 11

815 36 2
                                    

    Stateam cu ochii inchisi, neclintiti asteptand sa se intample ceva....dar nimic. Am mai privit o data ceasul crezand ca s-a stricat...numaratoarea era la 0 deci trebuia sa fim de mult spulberati.

-Mai...mai...mai...pe cine avem aici? (spune Alex in timp ce venea spre noi aplaudand incet si apasat, incercand sa fie ironic) Doi porumbei. Ia te uita cat de draguti sunt acesti doi indragostiti.

     Eu si Justin ne uitam uimiti la el si incercam sa intelegem ce se intampla.

-Da' ce credeati ca va las sa muriti asa usor. Vreau sa va vad chinuiti daca tot e a 3-a oara sa fie cu noroc! Cu cine sa incepem?...Ala-bala-porto-cala (plimba pistolul de la mine la Justin..de la Justin la mine...incercand sa ne sperie si mai tare) Băiețaș! Ce zici sa incepem cu tine. Imi e asa mila...ce face iubirea din om...am incercat de atatea ori sa te prind in capcana dar acum ti-am gasit punctul slab. Si ca sa nu mai lungim vorba...ca vreau sa te chinui putin- ei bine poate putin mai mult.

     A indreptat pistolul spre Jus, a numarat invers fiind ironic, si a tras. Dar nici de data asta nu s-a intamplat nimic. Se pare ca a ramas fara gloante.

-Imbecililor, spune el pe un ton foarte ridicat catre gorilele lui, nu sunteti buni de nimic. Cum credeti ca omor eu pe cineva fara gloante. Dati-mi un pistol! Imediat! Dar de data asta sa aiba si gloante...oameni de nimic ce sunteti!

     Nu a terminat bine de spus aceste cuvinte ca s-a trezit cu un pistol la tampla. Era aceeasi femeie care a deschis usa si a luat-o pe Deea din camera.

-Andrada?! (spune Alex mirat)...mana mea dreapta?....sper ca glumesti! Tu-tu-tu nu ai cum sa tragi in mine...eu ti-am fost ca un frate!

-Nu...gresesti! Adevaratul meu frate este Justin. (Alex si desigur ca si eu am ramas pokerface, uimiti, nu mai scoteam nici un cuvant) 

-Andrada...asta e o gluma foarte proasta! Ia pistolul de la capul meu si impuscai pe astia doi porumbei. Gata cu gluma da deja intreci masura! (Alex nu vroia sa creada ce i se intampla si incerca sa nege totul...)

     Justin se ridica, se duce langa Andrada si isi ridica tricoul. Acelasi lucru l-a facut si ea. Da intr-adevar erau frati...aveau acelasi semn de nastere in partea stanga a abdomenului. Alex nu mai stia ce sa zica.Dupa parerea mea era distrus...si-a pierdut ce mai de incredere persoana.

-Ce crezi ca sunt asa prost? Dede mi-a spus tot planul tau. De ce crezi ca am venit? Cum sa nu sti ca suntem frati. Tu nu sti ca trebuie sa-ti cunosti dusmanul mai bine ca pe tine insuti. Alex nici acum nu ai invatat?....Dede, draga imi faci placerea sa trag eu in el.

-Da sigur...cu mare placere....vorbeau ei ironic.

  Jus a luat pistolul facandu-i semn Andradei sa ma ia de langa ei si sa plecam pentru a nu vedea asta. Nici bine nu am ajuns in parcare, departe de locul in care avea sa se intample o crima, ca s-a auzit un sunet puternic. Mda l-a impuscat. Dar nu-mi vine sa cred ca gorilele lui Alex nu au intervenit deloc. Ce angajati avea si el, abia asteptau sa moara.

  In doar cateva clipe Jus a fost langa noi, cu cativa stropi de sange pe fata. Si-a scos cheile din buzunar si m-a dus acasa. Pe drum nimeni nu zicea nimic. Era o liniste deplina. Am ajuns in fata casei mele am iesit din masina spunand un simplu "Pa" dar n-am primit nici un raspuns. Am trantit usa nervoasa si am intrat in casa. Ma rugam din tot sufletul sa nu se fi trezit parintii mei, sau macar sa nu fi vazut ca lipsesc. Am intrat pe usa din spate, tiptil, tiptil, pana la mine in camera. In drum spre camera mea am intrat si in dormitorul lor. Hiuuu ambii dormeau bustean. Ma uitam la ei si ma gandeam ca in tot acest timp in care ei visau frumos eu eram la un pas de moarte. Acum ca Alex a murit sper ca s-a terminat totul. M-am dus in camera mea, mi-am facut un dus si m-am pus insfarsit si eu la culcare. Ma gandeam ca Justin defapt nici nu tine la mine. Tot acest teatru cu "Daca o sa mori, voi muri cu tine" a fost doar o prefacatorie.A fost planul lui cu Andrada. Eu am cam inceput sa tin la el, dar se pare ca nu e acelasi sentiment!

~Dupa 2 saptamani~

  Nu am mai auzit nimic de Justin. Nu m-a mai sunat ,nu l-am mai vazut si chair cand credeam ca viata mea revine la normal primesc un apel de la un numar necunoscut.

-A-alo! (nu primesc nici un raspuns) Cine este? 

-Chiar asa mai Sara, mai...Nu ma mai cunosti?

-Justin?

-Nuooo...Mos Craciun!

-Acum ce mai vrei?

-Cum adica ce mai vreau! Sa sti ca imi esti datoare pe viata pentru ca ti-am salvat viata.

-Da,dar tot din cauza ta am intrat in toate astea deci...daca nu ai fi fost tu nici nu intram in nici o belea.

-Hai ma Sara, asa rea te-ai facut?

-Haide treci la subiect. Fi scurt si la obiect.

-Astazi, ora 7 p.m., in fata mall-ului, vino imbracata de ocazie.

-Stai..ce..? Deja a inchis...Mda nu ma asteptam sa fie asa de scurt si la obiect! Da vezi sa nu...cine se duce...nu mai vreau sa am de-aface cu el!

~Pe la ora 6 p.m.~

Imi vedeam linistita de treaba cand suna telefonul. Din nou un numar necunosctut.

-Alo! spun eu pe un ton plictisit.

- Esti gata?

-Gata pentru ce?

-Cum pentru ce? Ai uitat ca zi la 7 trebuie sa fi in fata mall-ului?

- Nu...nu am uitat, dar nu am de gand sa vin.

-Cum nu? Esti nevoita! Altfel te omor si pe tine si pe familia ta!

-Ce?

-Deci ne vedem acolo! Pa!

     Nu-mi vine sa cred...cat tupeu are! Pana acum nu il credeam in stare sa faca asa ceva, dar la cat de schimbator este...ma astept ca maine sa imi gasesc familia spanzurata in baie sau ceva de genul. Si in plus...cum adica de ocazie? Ce intelege el prin "de ocazie"?

    M-am imbracat, m-am aranjat si am plecat...aveam alta optiune? Nu prea cred. Mi-am luat niste blugi si un tricou. Vroiam sa vad cum reactioneaza Jus cand va vedea ca nu sunt imbracata cum vrea el.

    Am uracat in autobuz si la 7 fara 2 minute am fost acolo. Cateva secunde mai traziu apare si Justin.

-Ce ti-am zis? Asta consideri tu de gala? Of of of (pufaie si isi trece mana prin par) Eram sigur ca faci asta, de aia ti-am luat eu haine. Tine si imbraca-te in masina (spune in timp ce imi arunca o plasa)

Am uitat sa mentionez ca el era imbracat la 4 ace. M-a condus spre masina lui si m-a lasat sa ma imbrac. Woow...era o rochie de culoare albastra, era lunga pana in pamant si...si...nu am cuvinte era foarte frumoasa. Mi-a dat si niste pantofi cu toc negrii, simpli. Am iesit din masina si l-am intrebat: -Si acum?

-Acum vi cu mine! Esti partenera mea la un bal...

-Stai cu...

-Shhh....stiu, stiu, de ce merg eu la un bal? Pentru ca am fost invitat de sora mea si nu o pot refuza! Si imi trebuia si mie o partenera. Tu esti aia.( mi-a facut cu ochiul miseleste, mi-a deschis usa masinii si am pornit la drum)

*Hei...am mai facut o poveste in colaborare cu Deea. Va las linkul intr-un comentariu in caz ca vreti sa cititi*

 

A Different StoryUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum