Capitolul 1

3.3K 54 3
                                    

Era o zi obișnuita, ora 7:35. Dormeam...logic...eu tot timpul întârzii la liceu! Când deodată aud telefonul. Era Lavi, prietena mea cea mai bună.

-Alo... spun eu cu jumătate de gură.

-Sara, sunt în fața casei tale. Ești gata?

-Mnuuu.....scuze iar' am întârziat. Intra, cred că uşa e descuiată. Așteaptă-mă în sufragerie. În câteva minute sunt gata.

-Ok ok...să te grăbești! Dacă nu ești gata în 15 minute eu plec!

M-am dus grăbită spre baie, m-am spălat repede pe dinți, m-am îmbrăcat, mi-am aranjat părul și GATA. Am coborât în grabă scările până am ajuns în sufragerie. Acolo era Lavi. Părea cam nervoasă.

-Scuuuze. Promit să nu se mai întâmple! Spun eu puțin cam disperată!

-Ok, haide să nu întârziem.

Și am pornit spre liceu. Pe drum nu s-a întâmplat nimic interesant, dar când am ajuns la liceu, mergeam liniștită pe hol când deodată aud niște strigăte din baia fetelor :"Hei...dă-mi ochelarii înapoi. Nu pot vedea fără ei". Când intru îl văd pe Justin (badboy-ul scolii) cu gașca lui bătându-şi joc de o fata de a 9-a. Mă duc la ei, iau ochelarii fetei din mâna lui Justin și le zic:

-Lăsați-o în pace!

Justin se apropie de mine, îmi pune mâinile pe șolduri, își apropie buzele de ale mele și îmi zice:

-Nu trebuie să ne spui tu ce să facem. Dacă eu vreau sa îmi bat joc de tocilara asta, atunci o fac fără să mă întrerupi tu! Pleacă și uită ce ai văzut!

S-a îndepărtat de mine luându-mi ochelarii din mână apoi continuând să-şi bată joc de acea fată. Eu am plecat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat si m-am dus la Lavi.

-În sfârșit te-am găsit...trebuie să-ți zic ceva...

-Spune-mi în pauza ca am istorie si profu' nou ne ascultă dacă întârziem...și chiar n-am învățat.

-Ok....mormăi eu.

Se sunase deja de 10 minute,cred că am întârziat. Pe hol eram singura, până la un moment dat cand îl văd Justin alături de un prieten venind din celălalt capăt al holului. Îi aud vorbind ceva...au nevoie de cineva pentru nu știu ce plan. În fine, nu mă interesează ce vorbesc ei! Când au ajuns aproape în fata mea, Justin se uita la mine cu o sclipire în ochi, vine spre mine, mă prinde de gât și spune:

-Heei...Sorana...

-Sara. Sara mă cheamă!

-Da.....așa. Ce oră ai? Nu contează. Haide! și ma trage de mana afara din scoala fara a putea face nimic!

-Dar...nu pot...am bio...staai!

-Haide măăi! Nu se întâmplă nimic!

-Spune-mi măcar unde mergem!

-O să vezi tu!

A Different StoryUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum