— Tsukki! Ai zis că ai 17, nu? Te-ai gândit ce vrei să devi când termini cu școala? În ce direcție vrei să o iei?
Mi-am îndreptat privirea spre Bokuto, amândoi uitându-ne unul la altul acum. Deși zâmbea larg îmi puteam da seama că vorbea serios.
— Eu... Nu știu. Sincer, când eram mic voiam să fiu astrolog, dar fratele meu spune că ar trebui să merg pe ceva mult mai practic, ceva în genul profesorului universitar sau doctorului.
— Mama mereu zicea așa "Fă ce te face fericit. Dacă nu poți trăi din acel lucru noi doi vom încerca să-ți salvăm fundul până reușești să găsești o soluție". Cum tata este veterinar, mă gândeam să-i calc pe urme, știi?
Am zâmbit scurt, bucuros să știu că măcar el avea să ajungă ce și-a dorit.
— Cred că-i super. Clar te vei descurca la cum iubești animalele și păsările, mai ales bufniţele. Am zis, Bokuto aprobând din cap.
— Hei, nu crezi că ar fi frumos să lucrăm amândoi? Am putea avea propia noastră clinică veterinară! Clinica veterinară Bo&Tsu. Ce zici?
— Ăla este cel mai groaznic nume de clinică veterinară posibil. Am râs de el.
Bokuto, văzând că am evitat răspunsul, s-a întristat puțin, dar a încercat să mascheze asta, acesta începând și el să râdă.
— Da, ce prostie. Nu știu ce a fost în capul meu! Îmi zise după râsul ușor forțat, zâmbindu-mi larg.
— Totuși ideea îmi place. Ar fi mișto să deschidem amândoi o clinică veterinară.
Când a auzit asta ochii lui au început să strălucească, zâmbetul de pe chipul lui fiind unul real acum.
— Serios?! Super! Abia aștept! Exclamă fericit.
Eu doar m-am uitat la el, zâmbind, întrebându-mă cât avea să ţină toată faza cu "tipul pasionat de bufniţele din parc se întâlnește noaptea cu tipul pasionat de stele"
CITEȘTI
Cine ar fi crezut că bufniţele sunt așa frumoase? //BokuTsuki fanfiction//
Historia Corta------- Și pentru prima dată n-am fost fascinat de cerul înstelat, n-am fost fascinat de bufniţele din copaci, ci m-am lăsat vrăjit de persoana din dreapta mea, singurul lucru la care m-am putut gândit fiind "Cine ar fi crezut că bufniţele sunt...
