Vacanța de vară se termină așa de repede. Mai erau două zile până avea să înceapă școala și aveam iar să mă întâlnesc cu proștii ăia doi de Hinata și Kageyama. Două zile până aveam să-l revăd pe Yamaguchi și aveam să-i povestesc fiecare întâmplare petrecută în vacanță - iar prin asta mă refer strict la Bokuto și pasiunea lui despre bufnițe.
De vreo două zile mă tot gândeam, totuși, "Și acum ce?". Vara se termina, eu aveam școală, el probabil avea o facultate la care trebuia să meargă sau ceva, ce avea să se întâmple?
Aveam să ne revedem cândva?
Aveam să rupem legătura și să lăsăm totul să fie doar o amintire de vară?
Aveam să facem ceva legat de asta măcar? Conta dacă noi doi mai ţineam legătura?
Am scuturat din cap, ignorând gândurile ce-mi bântuiau mintea. Nu trebuia să mă gândesc la asta. Nu acum.
Mi-am apucat telefonul de pe noptieră ca apoi să plec din cameră, ducându-mă direct afară din casă.
Ajuns afară am început să inspir cu putere aerul ușor rece, privirea fiindu-mi spre cerul ce devenea din ce-n ce mai întunecat.
Nu știu exact cât timp am stat acolo, doar privind cerul, dar după ce am simțit că era timpul să plec am luat-o direct spre parc, inima mea așteptând cu nerăbdare revederea lui Bokuto.
CITEȘTI
Cine ar fi crezut că bufniţele sunt așa frumoase? //BokuTsuki fanfiction//
Conto------- Și pentru prima dată n-am fost fascinat de cerul înstelat, n-am fost fascinat de bufniţele din copaci, ci m-am lăsat vrăjit de persoana din dreapta mea, singurul lucru la care m-am putut gândit fiind "Cine ar fi crezut că bufniţele sunt...
