**SLENDER POV**
Atunci i-am spus:
-Melody, chiar tu esti?
**TAYLOR POV**
De unde știe el numele mamei mele?Stai așa, de unde îl știu eu pe omul acesta?Oh, Doamne!Cred că știu!
**FLASHBACK**
Eram în brațele mamei mele,undeva, prin padure.Noi eram față-n-față cu un om fără chip.Mama vorbea ceva cu el și, zambea.Cu siguranță îl cunoștea bine și erau prieteni.L-a scurt timp, el m-a luat în brațele lui.I-am ascultat bătăile inimii și erau foarte liniștitoare.În cinci minute am adormit, iar de acolo, totul intră în ceață.
**ENDFLASHBACK**
Gata!Îl știu!Era un foarte bun prieten cu mama până ce ea a murit...Dintr-o dată am început să mă simt rău, această amintire și aceste gânduri pun presiune asupra mea...Imediat am simțit cum cad din picioare...am leșinat.
**SLENDER POV**
Am văzut-o cum pur și simplu cade.În acel moment mi-am scos două tentacule și am prins-o cu câteva sutimi înainte să atingă pământul.La cădere, câteva frunze roșiatice i s-au prins în păr. Ce minunat arăta!Parcă era prințesa din poveste!
Oricum, am pornit încet spre casă.Nu voiam să mă teleportez și nici să merg prea repede.Voiam să o privesc mai atent, căci dacă ajung acasă, acolo va fi Jeff care să vină cu nesfârșitele lui comentarii.Mă rog...Oare ea este Taylor, fetița lui Melody?Dar nu a murit odată cu ea în acel accident de mașină, căci Melody cu siguranță nu este, deși seamănă extrem de mult.
Am mers încet, încet, dar dacă am observat că se întunecă ți că nu mai văd mai nimic prin întuneric, am început să grăbesc pasul.
****
Când am ajuns acasă, l-am văzut pe Jeff care stătea pe canapea cu o mână pe masă și cu un cuțit în cealaltă mână.Se juca cu mare atenție cu acel cuțit și cânta: "Oh, I have all my fingers, the knife goes chop, chop, chop!"
-Jeff!Vino aici și ajută-mă!
Era atât de captivat de jocul lui cu cuțitul și nu a abservat când am intrat pe ușă.S-a speriat de țipătul meu și și-a înfipt cuțitul într-unul din degete.În sinea mea râdeam în hohote.Cât de inteligent să fii să-ți bagi propriul cuțit în deget??
-Ouch!!! Puteai să urli mai tare de atât?!
-Uhm...stai să mă gândesc...Da!!Acum, te rog, dă-te jos de pe canapea, bandajează-ți rana și adu de la mine din cameră ceva cu care să o învelesc.
-Dar, cine...
-Îți dau explicații mai târziu.
Până s-a dus el să aducă o pătură, ceva, eu am pus-o pe canapea și m-am așezat lângă ea.Frumusețea ei era orbitoare...Jeff s-a întors repede cu o pătură, presupun că era nerăbdător să audă niște explicații.
-Cine e ea? chiar mă așteptam la întrebarea asta pentru că încearcă să mă imite pe mine când vine el cu vre-un "prieten" de-al lui acasă.
-Este fata lui Melody.S-a "ciocnit" de mine când mă plimbam prin pădure.Aparent și ea făcea același lucru ca și mine: își căuta prin gânduri.
Spre deosebire de el care mereu spune că "este un prieten", eu i-am dat o explicație cât-de-cât bună.
-Adică stai, stai, stai!În primul rând, de unde țtii că ea este fata lui Melody și în al doilea rând, tu TE PLIMBAI?!?!
-În primul rând nu mai urla că o trezești, iar în al doilea rând, da eu mă plimbam.Ce, omul nu mai are voie să iasă la o plimbare de seară în ziua de azi?
-Ba da, dar tu nu ești un om și tu nu ieși niciodată din casă fără să vânezi pe cineva, iar din explicatiile tale, nu ieșisei tocmai la vânătoare...
-Mă rog...Continuând, știu sigur că este fata lui Melody pentru că arată exact ca ea, dar ea a murit acum 12 ani în acel accident.
-Uhm...Ok Slends, dar acum nu poate sta cu noi...adică eu nu vreau să fiu o dădacă și dacă o văd ceilalți, mai ales Jack, care știi de ce în stare...nu cred că va ieți prea bine.
-Corect, păi cred că până se trezește, eu o voi duce acasă...
**TAYLOR POV**
Am început să aud ce vorbeau cei doi, dar nu pot să fac nici o mișcare.Ce e cu mine?! Aah...și apropo, sunt 100% sigură că nu sunt mai mult nici mai puțin de două persoane.
Gu greu, am reușit să întredeschid ochii și l-am văzut pe Slenderman cum se pregătește să mă ia în brațe.M-am ridicat brusc și...
TO BE CONTINUED...
Hellooooooo!!!Sper că v-a plăcut acest capitol, iar următorul v-a apărea vinerea viitoare, sau dacă nu, joi seară! :P :3
