Sunt a ta ✓ Lutteo

-3-

Clopoțelul sună și toți ies din clasă oftând. Nu pot să cred că zic asta, dar mi-aș fi dorit ca ora de fizică să nu se termine niciodată. Cred că îmi voi petrece pauza în clasă.

--- Acum îmi poți spune ce ai pățit? --- Nina mă privește îngrijorată.

--- Ce? Eu nu am nimic. Sunt... Mai mult decât bine. --- zâmbesc fals în speranța că mă va crede.

--- Luna... Ai plâns toată ora. Ai desenat numai fețișoare triste pe ultima pagină din caiet. Tu chiar vrei să te cred?

Nu răspund. Pur și simplu o privesc încercând să nu par evidentă.

--- E vorba de Matteo, nu? --- aprob lăsând câteva lacrimi să-mi cadă pe obraz --- Ce ți-a făcut?

--- Simon m-a băgat în necazuri... A vrut să vorbească cu mine și Matteo a văzut. Știi și tu cum e el, normal că a fost gelos. Acum nu mai am voie nici măcar să-l privesc.

--- Dar e cel mai bun prieten al tău. Tu chiar o să faci ce îți spune Matteo?

--- Știi că nu îmi place să mă supun lui, dar... Ai văzut ce îmi face în fiecare zi. Dacă nu fac ce spune el va fi și mai rău.

--- Poate fi și mai rău?

--- Nina, doar e Matteo. Normal că poate fi și mai rău. Deja e plin de nervi pentru discuția pe care am avut-o cu Simon și bineînțeles că după ore o să mă pedepsească în felul lui.

--- Deci Matteo chiar te rănește. --- îmi întorc privirea și îl văd pe Simon lângă ușa clasei. Înlemnesc, dar refuz să îl mai privesc --- De ce faci tot ce îți spune Matteo? Cum adică te pedepsește? Ce îți face?

--- Nu, Simon, ai înțeles greșit --- Nina îmi sare în ajutor, deși Simon nu o crede --- Eu și Luna vorbeam despre altceva și...

--- Scutește-mă de explicații, Nina. Știu foarte bine despre ce vorbeați, nu sunt prost. Luna, trebuie să-mi dai niște explicații.

--- Luna nu trebuie să-ți explice nimic! --- Matteo intră în clasă cu privirea fixată pe Simon.

--- Frate, liniștește-te! --- Gaston îl trage pe Matteo de umăr, dar el nu încetează din a-l privi pe Simon.

--- Dar sunt foarte liniștit! Luna ți-am zis să nu mai vorbești cu el!

--- Dar nu i-am vorbit! --- încerc să mă apăr --- El vorbea, eu nici măcar nu l-am salutat.

--- De acum înainte, când vrea să vorbească cu tine, măcar prefă-te că ai căști în urechi. Înțeles?

--- Da...

--- De ce îi spui tu ce trebuie să facă? --- Simon se apropie tot mai mult de Matteo.

--- Nina, nu vrei să vi cu mine la bibliotecă? --- Gaston îi îndepărtează pe Simon și Matteo unul de celălalt, după care merge spre Nina.

--- Da, e o idee foarte bună. --- Nina iese cu Gaston din clasă, dar nu înainte de a-mi arunca o privire îngrijorată.

--- Acum că suntem doar noi trei... --- Matteo se uită la Simon cu ură --- poți să-mi spui ce problemă ai cu iubita mea?

--- Eu? Tu de ce o tratezi așa?

--- Așa cum? Luna ce ai vorbit cu el?

--- Nimic --- inima mea bătea din ce în ce mai tare --- Jur că nu i-am spus nimic.

--- Și nici nu trebuie să-mi spună! Eu o cunosc foarte bine pe Luna. Și știu că i se întâmplă ceva, iar tu poți fi singurul vinovat.

Matteo se apropie tot mai mult de Simon. Pe măsură ce ei de apropiau, inima mea bătea din ce în ce mai tare.

Brusc sună clopoțelul. Pot spune că am avut noroc de data asta.

--- Discuția asta nu se termină aici! --- Simon ne aruncă o ultimă privire și iese.

Clasa începe să se umple, dar privirea lui Matteo era fixată tot pe mine.

--- Matteo... Cred că ar trebui să te duci în clasă.

--- Îmi spui ce să fac?

--- Nu... Era doar o sugestie.

--- Înțeleg... Hai la baie! Asta nu e o sugestie.

--- Dar s-a sunat...

--- Nu-mi pasă!

Mă trage de mână după el. Știu foarte bine ce urmează să se întâmple. Nu are rost să par surprinsă fiindcă nu e prima oară.

La mulți ani Carolina Kopelioff!
❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤
Pe lângă asta, mai e și ziua mea azi! Asta înseamnă că pun next și la celelalte cărți. Vreau să le mulțumesc tuturor persoanelor de pe Wattpad care mi-au urat "La mulți ani" până acum. Cu mulțumiri speciale pentru FanaSOYLUNA și -Sclipici-. Sunteți niște prietene minunate ❤

Vă iubesc pe toți. Bye 😘