Sunt a ta ✓ Lutteo

-11-

E trecut de miezul nopții. Am stat rezemată de perete ore întregi înecându-mă cu propriile-mi lacrimi.

Aud cum la un moment dat niște pași apăsați urcă pe scări. Clanța ușii se mișcă ușor și în cameră intră nimeni altul decât Matteo.

--- Pfff --- îmi aruncă o privire batjocoritoare --- De ce plângi ca proasta?

--- Nu plâng ca proasta! Plâng din cauza ta! Tu nu realizezi ce faci, nu?

--- Mda... Cum zici tu. Merg să văd dacă prind finalul meciului la televizor. Când mă întorc, dacă te mai găsesc plângând, o să am grijă să-ți dau eu motive să plângi și mai tare, ne-am înțeles?

Iese trântind ușa. Nu pot să continui să stau aici. Nu în circumstanțele astea. Pot să jur că a băut. Mă tratează ca pe o cârpă în general, dacă mai e și beat cred că am șanse foarte mari să mor.

Trebuie să încerc să scap de aici.

Mă strecor ușor pe scări până în living. Era pe canapea, moțăind. Aproape îl luase somnul. Era limpede că era aproape adormit deci asta era ocazia mea. Trec ușor pe lângă el și mă îndrept spre bucătărie pentru a ieși pe acea ușă.

O deschid și pășesc afară respirând ușurată. La început merg prin grădină cu pași mărunți datorită unui sentiment straniu. Dar când am văzut că am reușit să ajung la poartă și eram la doar câțiva pași spre libertate am început să mă grăbesc.

În momentul în care am ieșit pe poartă, am simțit cum o mâna m-a tras înapoi. Din nou am ajuns față-n față cu Matteo.

--- C-cum ai ajuns aici? Parcă dormeai...

--- "Parcă dormeai" --- mă imită prostindu-se --- Tu chiar credeai că am încredere și nu voi sta cu ochii pe tine? Te-am lăsat să văd până unde poți să ajungi. Hai! Vii înapoi în casă!

--- Bine --- spun predându-mă --- Mă întorc înăuntru să dorm.

--- Să ce?

--- Să dorm --- i-am răspuns din nou.

--- Nu, iubire. Pentru că nu mi-a plăcut comportamentul tău de azi trebuie să te pedepsesc.

--- Dar... Ai făcut-o deja...

--- Te duci singură sus. Eu rămân în urmă să închid ușile și să sting luminile din living. Când vin în dormitor, vreau să te găsesc în pat exact așa cum te-am învățat eu să mă aștepți, clar?

Am dat din cap, afirmând, cu teamă.

M-am întors cu pași mărunți spre ușa de la intrare și am simțit cum m-a împins de la spate.

--- Mai repede! Dacă o să ajung eu înaintea ta știi ce se întâmplă, nu?

Am grăbit pasul, încercând să-mi ascund lacrimile ce erau pe punctul de a-mi invada ochii.