Sunt a ta ✓ Lutteo

-15 |Final|-

--- Cum au mers lucrurile până la urmă? --- mă întreabă Nina.

--- Nu știu ce să zic... --- răspund privindu-mi vârful picioarelor --- Mama a aflat că sunt însărcinată înainte ca eu să-i zic.

--- Și ce s-a întâmplat?

--- Evident că mi-a făcut morală referitoare la faptul că îmi distrug viața de la vârsta asta, dar după s-a mai potolit și a vorbit mai calm cu mine.

--- Chiar, am uitat să dezbatem tema asta: Cine e tatăl copilului?

Mă opresc din mers și o privesc într-un mod serios pe Nina.

--- Tu glumești, nu? Cine altcineva decât dobitocul care m-a violat în ultimele luni din viața mea?

--- Ai dreptate, scuze. Nu știu de ce am pus întrebarea asta.

Am continuat să mergem.

--- Și... --- începu Nina --- Mama ta știe că Matteo e tatăl?

--- Da, știe.

--- Cum a reacționat când i-ai spus că abuza de tine?

--- Nu știe asta. Mai ții minte că data trecută m-a închis în casă și mi-a luat luni să o conving că Matteo s-a schimbat. Dar trebuia să o ascult, e același. La început a avut bănuiala că Matteo abuzează de mine în continuare dar... Am dres situația. I-am spus că tot ce s-a întâmplat a fost cu voința mea.

--- Și cum mai ești cu Matteo?

--- Sincer îi cam duc lipsa. Îl iubesc în ciuda chinului la care mă supunea. Nu știu de ce, dar o fac.

--- I-ai spus de sarcină?

--- Nu! Doamne! Dar mai devreme sau mai târziu o să afle. Mama a zis că dacă el e tatăl va trebui să ne ocupăm de copil împreună. Și dacă nu-i zic eu de sarcină, îi va zice ea.

--- Și când o să-i spui?

--- Nu știu, am încercat să-i zic, dar nu pot. Ceva mă oprește. Oricum, trebuie să o fac repede până când n-am parte de vreo surpriză de la mama.

Am ajuns în fața ușii casei mele și când am deschis ușa, am văzut cum mama stătea pe fotoliu, vorbind cu Matteo ce stătea pe canapea.

--- Uite la genul ăsta de surpriză mă refeream --- îi șoptesc Ninei.

Matteo se ridică și vine spre mine nervos. O, nu! Doar n-are tupeu să dea în mine de față cu mama, nu?

--- Ești însărcinată și nu mi-ai spus?!

--- Mi se pare că asta e o chestie de familie, deci o să plec --- a zis Nina ieșind afară.

--- Îmi pare rău Matteo, dar nu știam cum vei reacționa.

--- Luna, am vorbit cu Matteo despre asta deja. Am hotărât că cea mai bună soluție ar fi să vă mutați împreună --- simt cum un nod mi se pune în gât --- E vreo problemă?

--- Nu, nu, mamă, niciuna --- inima mea deja bătea într-un mod accelerat.

--- Bine, o să vă las să discutați singuri --- zise mama plecând spre bucătărie.

Matteo mă luă în brațe într-un mod cald și plin de afecțiune care m-a uimit.

--- Matteo? Ești ok? --- întreb fiind surprinsă de gestul lui.

--- Mai bine ca oricând. Te acum înainte totul se va schimba, iubire!

--- Adică... Nu mă vei trata ca pe o proastă cum făceai de obicei?

--- Nu --- un zâmbet îmi apăru pe față auzind asta --- O să fie mai rău ca înainte --- și brusc zâmbetul îmi pieri.

--- Matteo, dar... Vom avea un copil...

--- Știu! E genial! Copilul ăsta te-a readus la mine!

--- Tu ești întreg la minte?

--- Eu zic să te pregătești pentru că de acum totul va fi mai rău decât înainte. Mai rău pentru tine, pentru mine va fi distractiv.

Finally am ajuns la final! Final în sensul de ultimul capitol.

Mai am de scris epilogul care chiar va fi finalul cărții.

O să încerc să-l scriu cât de repede pot ca să finalizez cartea.