Viata prin ochii mei

Capitolul 8

Ma trezesc. Imi frec ochi si ma uit in jur. Afara era inca noapte. Ma uit la ceas era in jur de ora 3 noaptea. Dau sa ma pun inapoi in pat si îmi apare Hexerinul. Ma avertiza in legatura cu ceva. Am deschis-o si am vazut un monstru palid si cu niște ochi roșii.
- Ce e cu ăsta? Doar nu o sa apara aici? Nu?Si râd.
Dupa am stat puțin pe gânduri si am observat ca în imagine era in camera mea. Am început să tremur de frica. De ce m-ar minti cartea? La urma urmei ea mi-a aratat numai adevărul până acum.
-Cand o sa apară?
Hexerinu se deschise si imi arătă din nou imaginea si de data asta mari imaginea la ceas. Ora arata 3:05. M-am uitat la ceas si era 3:04. M-am ridicat ca arsă si am dat sa ies din camera sa ies afară, însă era prea târziu. Se auzi o bufbitura puternica din oglinda dă pă hol si ieși acea creatura.
M-a prins de incheietura mâinii si a inceput sa ma stranga de mana si mi-o sucește la spate.
Am țipat si am încercat sa scap insa el mi.a luat-o înainte si ma împiedică.
-Cine esti si ce vrei?
- Nu ma stii?
- Pai daca te am intrebat logic ca nu. Mama ce prost , am șoptit eu.
- Eu sunt The Rake.
The Rake ? O nu! Nu nu nu nu oricare altul numai nu The Rake!
- Aha. Si ce vrei?
- Pe tine!
- Aha.Cu ce ocazie.
- Sa zicem... ofranda!
Dupa ma impinge in oglinda si cad in gol. Era întuneric cand deodata in fata ochilor apare o lumina sangerie si niste tepi. Urma sa cad in iei.Am tipat tare si m-am trezit brusc.A fost un cosmar. Ma ridic din pat si ma uit la ceas. Era ora 9:05. Trebuia sa ma intalnesc cu Alex. Am luat flaneaua lui și am plecat la el.
Cobor scarile si spre surprinderea mea, el era in fata blocului.
- Salut.
-Buna.
-Fix la tine veneam acum.
-Serios?
-Da.
- Asa in pijamale?
- Ce? In pijamale ?
Cobor privirea si ma inrosesc. Eram in pijamale si peste blusa aveam flaneaua lui.
- Nu e adevărat! Astea nu sunt pijamale.
-Sigur? Si il pufnește rasul.
- Sigur ! Ma stramb eu la el.
-Deci nu vrei sa te schimbi ?
-Ba da... afirm eu rusinata. Acum scucza.ma un.pic.
Ma intorc pe calcaie si fug sus.
Alex pov
Am vrut sa o anunt ca azi nu mai pot merge la călărie, asa ca m-am imbracat si am plecat spre ea. Stiam unde sta deoarece am conduds-o pana in fata blocului.
Intr-un final ajung in fata blocului ei. Trag aer in piept si pasesc in fata. Dar fix atunci ea coboară in niste pijamale lungi. Pantaloni erau negri iar bluza era gri cu manicele negre. Si spre uimirea mea avea flaneaua mea peste bluza ei.
-Salut. Ma saluta ea surprinsa
-Buna. Ii răspund zâmbind
-Fix acum veneam la tine.
- Serios? Intreb eu puțin amuzat. Nu cred ca stia ca e in pijamale.
-Da. Raspunde ea sigura.
-In pijamale? O intreb amuzat.
- Ce? In pijamale?
Coboara privirea si se inroseste.
-Nu e adevărat. Nu sunt pijamale. Protesteaza ea.
-Sigur? Ma pufneste rasul si mai tare.
-Sigur. Si se stramba la mine.
-Deci nu vrei sa te schimbi?
- Ba da...afirma ea rusinata. Acum scuzați-mă un.pic. Se introduce pe calcaie si fuge pe scari.
Ma asez pe bamca si o astept. Dupa 5 minute coboara.
-Voiam sa iti spun ca azi nu pot sa merg la calarie. Trebuie sa merg sa imi cumpar caete pentru clasa scoala. O anunt eu.
- A ok. Acelasi lucru voiam sa ti-l spun si eu.
-Trebuie sa plec la Mall. Vii si tu?
- De sigur!
Bine intr-un fel asta este o întâlnire. Dar evident ca ea nu trebuie sa stie.
-Deci ne vedem in parc peste doua ore?
- Bine.
Lena pov
Am luat o foita din buzunar cu numărul meu și il-am intins.
- Daca veri sa ma suni...
-Bine...
Am plecat sa ma pregătesc pentru cumpărături mai bine zis "întâlnire".
Alex a intrat in viata mea de putin timp si deja ma facut sa simt acel ceva pe care nu l-am mai simțit de mult. A cel ceva pe care mi la facut si el. Dar nesimțitul a fugit in Islanda fara sa-mi spuna. Ma lasat cu ochi in soare fix la intalnire. Si mi-a trimis fix a doua zii scrisoare (pe care am pastrat-o pana in ziua de azi) ca se desparte de mine. Am suferit mult asa ca trebuie sa fiu atentă cu Alex sa nu pățesc ce am pățit și prima oară. Inca o lovitura de genu si cred ca ma duc sa ma internez in spitalul de nebuni.
O lacrima se prelinge pe obraz picurand in pumnul meu. Am strans-o cat am putut eu de tare si am aruncat-o pe acea scrisoare blestemata! O scrisoare si atat nimic mai mult ,scria negru pe alb ADIO ! exclama la final
Ma uit la ceas si vad ca e ora 10:10 minute. Am stat o ora intreaga amintindumi toate clipele acele frumoase. Un plans înăbușit se ivi in incapere... insa se intrerupne cand suna telefonul.L-am luat in mana si m-am uitat pe ecran. Nu cunosteam numarul. Am raspuns. Vocea mea suptiata si tremuratoare:
-D-da? Cine este la telefon?
- Hei Lena, sunt eu Alex. Sunt in fata la tine te aștept...
-Bine cobor imediat.
Si am inchis telefonul.
Alex imi aduce aminte de el . Amandoi sunt bruneti au ochi caprui... amabili... .Numai ca Alex are părul usor ondulat iar el usor culcat. Si comportamentul e la fel. Deci trebuie sa am mare grija. Imi iau geanta si cobor scarile.

Hei dragii meiii! M-am intors . Scuze ca nu am mai postat de mult dar nu prea am timp cu scoala. Spunetimi cum vi se pare acest capitol. Ne vom revedea pa :)))