Viata mea, in capitole |

DS- "E vina mea(?)"

Atentie! Capitol ce nu contine sarcasm sau glume (sau legume la sfarsit)!

Tot ce scriu in acest capitol este 100% adevarat, mi s-a intamplat mie personal, nu exagerez deloc si nici nu stiu de ce as face-o! Poate voi ati fi actionat altfel decat mine, poate ca am gresit in unele privinte dar tot ce va cer este sa ascultati! Daca considerati ca cititul acestui capitol va va strica ziua, (in primul rand, cred si eu), nu il cititi! Pentru protejarea identitatii, nu le-am spus protagonistilor pe nume, si nu am dezvaluit povestea intreaga, detalii foarte personale sau infatisarile caracterelor ce iau parte la actiunile pe care urmeaza sa vi le povestesc! Nu luati ceea ce scriu ca pe o "barfa", am hotarat sa va spun toate cele ce vor urma pentru a ma descarca si pentru ca vreau sa stiti prin ce am trecut si ce NU ar trebui sa faceti voi! Va doresc sa nu fiti ofensati de fiecare mic detaliu de aici! Va recomand ca, dupa ce incepeti sa citit, sa si terminati! Multumesc!

Nu o sa o iau de la inceput, pentru ca nu conteaza foarte mult cum a inceput povestea.

Pe scurt, pe foarte scurt, uitati povestea celei mai groaznice veri/celui mai groaznic an din viata mea:

Pe protagonista o voi numi "A", pentru ca vor urma si B, C, X si poate chiar mai multi.

Eu si cu A am fost "bff" incepand din clasa a 5-a sau a 6-a. Ne intelegeam perfect, aveam aceleasi pareri si opinii, dormeam una la cealalta si radeam impreuna la greu. Parintii nostri aveau o parere foarte buna despre prietenia noastra iar noi credeam ca vom prospera si vom ramane cum eram pentru totdeauna. Sfarsit.

Cred ca deja va imaginati ce se va intampla in continuare si unde bat.

Totul a inceput in primavara tarzie a anului 2016, cand A si-a facut un prieten. (Si prin prieten vreau sa spun "iubit"). Eu il cunosteam si inainte, pentru ca invata in scoala cu mine iar A se transferase din clasa a 5-a in alta parte. A era fericita cu el, eu nu voiam sa ii spun adevarul lui A, (cum ca el era un cocalar si isi facea o gagica noua in fiecare saptamana si alte chestii), pentru ca stiam ca se va supara si ca m-ar fi facut mincinoasa. Am iesit de cateva ori cu ei, erau exact genul ala de cuplu libidinos, care isi vorbeau folosind cuvinte de care nu mai auzisem inainte (care, am presupus eu, insemnau ceva de bine, desi nici pana astazi nu am descifrat limbaju' ala, atat de dubios era), nu stiau sa stea normal pe o banca (asta insemnand ca stateau unu' in bratele ceiluilalt, lingandu-se mai ceva ca pisica mea intr-o zi de sambata).

Va dati seama ca nu i-am putut spune toate acele lucruri in fata, asa ca le-am pastrat pentru mine.

Vremea a trecut, iar, dupa cum ma asteptam, X (asa il voi numi pe tip) s-a despartit de A fix de ziua ei de nastere. (Chiar fusesem cu el la scoala lui A, ca sa ii facem o surpriza, planul decurgand foarte bine, cu trandafiri, cu toate alea.) Abia seara A mi-a dat vestea.

Timpul a trecut, se facuse vara. Intr-o zi, A mi-a dat un mesaj care spunea ceva de genu':

"Vrei sa vii cu mine, ca ma intalnesc cu o fata care a patit ce am patit si eu!" sau ceva... Sincer nu imi amintesc, dar stiu ca am mers cu ea in parcul de langa scoala mea, intalnindu-ne cu nimeni alta decat B. Aparent, X se despartise si de B tot de ziua ei. A, la inceput, mi-a zis ca o uraste, dar in scurt timp, au devenit prietene foarte bune. Vazand asta, am vrut sa le dau putin timp pentru ele, asa ca, vara aceea am iesit si cu o alta prietena de a mea, cu Y. Eu si Y ne distram destul de mult cand ieseam, dar sa nu credeti ca nu mai vorbeam cu A deloc. Vorbeam cu amandoua, dar tot ce am vrut sa fac este sa ii dau mai mult spatiu lui A.

Apoi am fost la mare (una din cele mai naspa experiente din viata mea; poate va urma un capitol viitor DS pe tema asta). Cand m-am intors, am aflat ca A si B au devenit bff. M-am simtit extrem de prost, extrem de tradata, extrem de nesemnificativa;