Sister & Brother[1D Story]

Capitolul 39

Din perspectiva lui Mark

Cuvintele Vanessei mi se tot repeta in minte: " Sper sa fi fericit Mark". Si am inteles perfect la ce se referea, vrea ca eu sa aflu unde este pumnalul cu care am injunghiat-o in urma cu doua luni.

Idiotii astia sunt mult prea creduli, daca am invatat ceva de la Vanessa in tot acest timp e cum sa induci oamenii in eroare. Edward si George au fost foarte prosti daca au crezut ca eu o sa o tradez inca o data pe Vanessa. Stiu ce mi s-a intamplat data trecuta si nu vreau sa se mai repete, asa ca am acceptat conditia ei pentru a ma lasa in viata, si anume sa fiu "asul din maneca" de care nimeni nu stie, nimeni nu se asteapta ca Vanessa sa fie "mana in mana" cu cel care a incercat sa o omoare.

-Uite Mark, aici este partea ta. imi spune George si eu i-au banii

-Nu pot sa cred ca cu schimbul asta, am recuperat aproape toti banii pierduti. continua George, iar eu si Edward nu spunem nimic

-Crezi ca este bine? intreaba Edward mai mult pe mine

-Cine Vanessa? Da, nu are nimic. A fost si mai rau. spun eu indiferent....nu as vrea sa ma dau de gol

-Ce e cu tine Edward? Tu nu vezi ce ti-a facut? spune George gesticuland din maini

-Si eu i-am facut rau. spune Edward ridicand tonul

-Ce aveti de gand sa faceti acum? Cu pumnalul si tot santajul? intreb eu incercand sa ii fac sa vorbeasca

-Nimic. Nu mai putem face nimic. spune Edward usor nervos

-Cum adica nimic? O sa o lasam putin timp, sa-si revina, dupa care o santajam din nou. spune George increzator

-Si tu crezi ca o sa functioneze inca o data? intreb eu ironic

-Si a fost destul de clara cand a spus sa nu ne mai apropiem de ea. adauga Edward

-Da, eu cred ca o sa functioneze, isi iubeste prea mult familia. Si tie Edward inca nu ti-a trecut indragosteala? spune George

-Iesi afara George. spune Edward chiar nervos de data asta si George iese afara, eu ramanand inauntru

-Ai face bine sa ascunzi bine pumnalul ala.ii spun eu lui Edward si vreau sa ma ridic

-Pumnalul e bine ascuns de Marius, Vanessa nu o sa se gandeasca sa il caute in cimitir. spune el si cred ca nu isi da seama ce spune, este prea ingandurat, ceea ce pe mine m-a ajutat sa aflu ce vroiam

-Poate ar fi mai bine sa te las singur, nu cred ca sti ce vorbesti. spun eu si el isi indreapta atentia spre mine, respirand usurat cand vede ca nu cred ceea ce mi-a spus mai devreme.

-Amm...multumesc. este tot ce spune si eu ies afara din birou, zambind multumit

Din perspectiva Vanessei

Am ajuns acasa si toata lumea dormea, oare de ce ma astept sa fie cineva treaza la ora 5 dimineata? Tot ce am vrut era sa imi imbratisez fratele si parintii, sa vad ca sunt bine.

Ma indrept spre camera lui Liam si deschid usor usa, vazandu-l dormind, dar nu era invelit, ceea ce inseamna ca m-a asteptat pe mine. Am pasit in liniste in camera, am luat o patura si l-am invelit, iar cateva lacrimi cad pe obrazul meu, fara sa le pot oprii si ies imediat afara din camera, nu vreau sa il trezesc. Ma duc sa vad daca parintii mei sunt bine si ii vad dormind linistiti.

Noaptea asta a fost singura data cand m-am temut pentru viata mea. Mi-a fost frica ca daca mor, nu am sa imi mai vad niciodata familia si nu am sa pot fi langa ea. Atunci cand baiatul acela a incercat sa ma arunce jos de pe tir, am crezut ca este sfarsitul pentru mine, asta pana cand privirea mi-a fost atintita pe bratara de la Liam si mi-a dat putere sa rezist pana cand Justin a aparut si m-a ajutat.