An Bisect

366 de zile înainte (i)

Sau Primul miez de noapte cu tine

Trebuie să ies de aici.

Singurul lucru la care mă pot gândii în acest moment este că trebuie să ies de aici.

Prea multă lume şi îmbulzeală. Este o mare de oameni care încet, încet te înghite şi te sufocă. Oare unde îmi era capul când am acceptat să îmi petrec revelionul la o petrecere într-un club?

Haide, au spus.

O să fie mai amuzant decât serialele tale stupide, nu te-ai săturat să stai numai în casă, au spus.

Noapte specială pe naiba. De înghiontit pe muzică pot oricând şi oriunde. Nimic special în a insipra fum şi transpiraţie ore întregi şi în a consuma alcool ieftin de duzină. Cel puţin dacă eram acasă la așa numitele mele ,,serialele stupide,, aveam alături de mine bunul şi de încredere Merlot care nu dezamăgeşte niciodată. Dar nu.....Este numai vină lui Bella şi a ochilor ei mari şi influenţabili. Ştie că mă poate controla şi mereu se foloseşte de slăbiciunea mea în favoarea ei.

Împingând la o parte ultimul cuplu din calea mea, care se frecau unul de altul aşa de mult, încât îţi dădeau senzaţia că de fapt încearcă să îşi scoată reciproc petele de alcool din haine şi nu că ar dansa cumva, ajung în cele din urmă în grădina din spate a clubului.

Aer dulce aer, mult ţi-am simţit lipsa.

Respir răsuflată şi mă bucur de privelişte. Cerul, chiar dacă suntem la finalul lui Decembrie, este fără urmă de nori și plin de stele ce luminează pământul. Mai că pare că şi ele vor să petreacă cu noi trecerea în noul an.

Sper ca măcar voi vă distraţi mai bine, mă gândesc ofticată.

- Aparent nu sunt singurul căruia nu îi place atmosfera, spune o voce din spatele meu făcându-mă să tresar. Îmi pun mâna la inima aşteptând să se linistesca bătăile bezmetice şi mă întorc să văd cine mi-a invadad refugiul.

- M-ai speriat!, mă răstesc puţin la el, pentru că am descoperti că intrusul este un băiat mai înalt decât mine îmbrăcat tot în negru.L-am văzut in club.Era ușor de observat fiind singurul care stătea liniștit în toată îmbulzeala de oameni, parcă era acolo ca să observe, să caute ceva,nu să se distreze.

Iar eu nu puteam să nu ma gândeasc că ceva era greșit cu acea imagine, dar am hotărât să îmi ignor simțurile și să mă "distreze" în continuarea.

Dar acum, acum străinul misterios este in fața mea. Nu mai e o imagine distorsionată si oarecum deranjantă in interiorul unui club mic si înghesuit. Este o realitate, care în acest moment îmi invadează lăcașul.

Mă folosesc de acest moment ca să îl pot observa pe străin, dar din cauza întunericului și poate și a celor mult prea multe shoturi de votca nu  reușesc să disting aporoape nici o trasătura, în afară de ochii lui. Ochii lui albaștirii. Care par că sunt fermecaţi, ca şi cântecul unei sirene care te atrage cât mai adânc în larg până te îneci.

- Nu este vină mea că eşti aşa de aereana şi nu eşti atentă la ce se întâmplă în jurul tău şi dacă vrei poţi să faci o poză, nu este nevoie să te holbezi la mine. Sunt şi eu doar un om., îmi răspunde în timp ce buzele i se transformă într-o încercare de rânjit sexy.

Poate dacă eram altcineva aş fii roşit la realizarea că am fost prinsă cu măța în sac, sau poate chiar aş fi fost impresionată de cuvintele şi aroganţa lui şi aş fi început să flirtez cu el, dar nu sunt alt persoană. Aşa că tot ce pot face este să-l ignor şi să mă rog la stele să plece.

- Nu cred. Acuma ai de gând să mă ignori? Hai că îi okay,nu te învinovăţesc că te-ai holbat la mine. Adică sunt chiar obişnuit cu aşa ceva. Mi se spune des ca sunt irezistibil., rosteşte arogant în timp ce se apropie de mine.

- Te rog nu te complimenta singur că este puţin penibil şi apropo am tot dreptul să mă holbez, în cuvintele tale, la cineva care pe lângă faptul că mi-a invadat spaţiul personal m-a şi speriat.

-Ai terminat? Pentru o secundă era să adorm, adică o fi petrecerea asta praf dar vreau să rămân treaz pentru miezul nopţii.

Mă întorc spre el şi observ că este prea apropape de mine pentru gustul meu şi merg un pas în spate. Mă uit urât la el, oarecum insultată de cuvintele care le-a rostit.

- Uite nimeni nu te obligă să stai cu mine aici. Poţi să pleci şi să mă laşi în pace, da chiar te rog. Nu aş vrea ca prezenţa mea să te facă să adormi aici afară. Ar fi foarte trist să dormi în zăpadă, îi răspund sarcastic.

- Eşti mereu aşa de plictisitoare?, mă întreabă şi reuşesc să detectez amuzament în glasul lui. Se uită la mine de parcă aşteaptă o reacţie, aşteaptă ca și cuvintele lui să mă afecteză în vreun fel şi să îi răspund, dar nu mă voi coborâ la nivelul lui.

Nervoasă totuși că starea mea anterioară de pace a fost perturbată răsuflu şi încerc să mă întorc înapoi de unde am venit, la urma urmei acolo nu mă enerva nimeni. Nu reuşesc să ajung foarte departe pentru că tipul necunoscut mă prinde de braţ şi mă trage înapoi.

- Serios? Pur şi simplu o să pleci? Adică tocmai ce te-am insultat şi tu o să pleci?, mă întrebă nervos iar eu chiar nu reușesc să gasesc un motiv pentru care el este nervos. Eu ar trebuii să fiu aia nervoasă.

- Pe bune? Fii atent Casanova s-au oricum te-ar chema. În primul rând dă-mi drumul, mă răstesc la el şi îmi trag înapoi braţul din strânsoarea mâinii lui. În al doilea rând, câţi ani ai? 12? De vrei neapărat să te cerţi cu cineva? Şi în al treilea rând chiar nu îmi pasă de opinia ta. Crezi că sunt plictisitoare, ei bine felicitări. Du-te şi bagă-ţi o petardă în ochi şi lasă-mă în pace că chiar nu am chef să mă cert cu un dobitoc de anul nou.

Mă întorc să plec când deodată îl aud pufnind în ras. Stupefiată rămân pe loc şi simt deja cum îmi clocoteşte sângele în vene. An nou , persoană mai bună? Pe naiba. Tot ce vreau în acest moment este să îl strâng de gât cu beculeţele ce decorează grădina. Mă întorc spre el gata să mă cert dar mi-o ia înainte.

-Ştiam eu că există puţină flacăra înăuntrul tău.Trebuie apăsate doar butoanele corecte.

Sunt uimită. Cred cu tărie că este unul dintre cei mai stupizi oameni pe care i-am întâlnit. Nici nu ştiu ce să spun. Rămân şocată şi mă uit el. Observ cum pe el îl amuză toată această tărășanie. Nici nu are rost să îmi pun capul cu cineva ca el.

- Tot nu o să zici nimic. Tot taci?, mă întreabă rânjind, bucuros de faptul că încă deţine controlul asupre situaţiei.

- Ştii ceva, chiar nu am chef de tine şi de  prostiile tale.Mi-am propus să devin o persoană mai bună aşa că pur şi simplu te voi ignora şi voi pleca, rostesc şi mă întorc să plec.

Chiar când ajung aproape de uşa îl simt în spatele meu. Mă prinde de braţe şi mă întoarce lipindu-mă de uşa. Acum că suntem aşa de apropape îi pot simţii mirosul. Miroase a detergent de rufe amestecat cu vagul miros de alcool și de tutun. Cel puţin asta îi explică comportamentul. A băut, ca toată lumea de aici, ca şi mine.

- Uite, îmi pare rău. Eram plictisit şi când te-am văzut aici singură am zis să mă distrez puţin, îmi spune uitându-se atent la faţa mea, inspectând fiecare mişcare a mușchiilor.

- În primul rând dă-te şi lasă-mă în pace. Ţin mult la spaţiul meu personal, iar tu tot continui să mi-l invadezi şi în al doilea rând te iert. Adică mai mult îţi înţeleg motivaţia. Petrecera asta îi varză, îi zic şi chicotesc un pic încercând să destind atmosfera. Observ cum faţă îi se luminează când mă aude şi un zâmbet îşi face apariţia pe buzele lui.

- Ce ar fi să o luăm de la capăt? Cum trebuie de data asta? Eu sunt Alex, îmi spune în timp ce întinde mâna spre mine.