An Bisect

366 de zile înainte (ii)

Întind şi eu mâna o strâng ferm şi îi răspund:

- Hey, eu sunt Clara, dar poţi să îmi spui Lara. Toată lumea o face.

- Nu, îmi place Clara. E diferit, zâmbeşte în timp ce se uită la mine şi pot vedea întrebarea în ochii lui.

- Uh, suspin, părinţii mei erau foarte pasionaţi de grecia antică. Atunci când m-am născut toată lumea a spus că am luminat viaţă lor şi de acolo numele meu . În greacă Clara, din câte mi s-a spus, înseamnă luminos.

- Aş vrea să am şi eu o poveste mai interesantă dar nu am. Mamei pur şi simplu i-a plăcut numele Alexander, a râs.

Am continuat să vorbim despre vrute şi nevrute uitând pentru acel timp de prietenii mei care m-au lăsat baltă şi de petrecerea din –năuntru. Nu pot să neg şi să spun că nu este o companie plăcută, pentru că în puţinul timp petrecut împreună m-a făcut să rad mai mult decât am ras toate seară, cu glumele lui stupide şi chiar seci.

La un moment dat aud pe fundal mai mulţi oameni strigând numere şi realizez că am uitat complet de miezul nopţii. După faţă lui Alex observ că şi el este la fel de uimit ca şi mine.

-Cred că sunt o companie mai bună decât îmi imaginam dacă te-am făcut să uiţi de motivul pentru care eşti aici, îmi spune şi râde.

Cred că începe să îmi placă râsul lui.

Se uită la mine şi încet se opreşte din râs. În fundal încă se mai aud glasurile nerăbdătoare ale oamenilor care aşteaptă încântaţi un an nou. Mă întorc spre geam să văd cum înăuntru toată lume se strânge în braţe şi râde în timp ce cu zâmbetul pe buze ţipă din toţi plămânii numărătoarea inversă până la apariţia noului an.

- Nu e ciudat?, întreb fără să mă întorc, cum fiecare persoană de acolo așteaptă cu nerăbdare venirea noului an? De parcă acest nou an le promite din start o viaţă mai bună, mai puţine probleme? Fiecare persoană din acea încăpere, chiar şi eu, şi-a făcut planuri pentru cum va fi anul asta fără să realizeze măcar că ei de fapt nu au nici o putere asupra viitorului?

- Ba da este, îmi răspunde, dar este în natura omului să spere mereu în mai bine. Cu ultimele lui cuvinte mă trage de mâini şi mă întoarce spre el. Aud cum numărătoarea a ajuns la 10 şi toată lumea este deja pregătită.

10,9,8

- Ce îţi doreşti anul asta?, mă întreabă. Hai repede, mă grăbeşte.

- Dar ce rost.., nici nu apuc să termin că mă întrerupe.

-Nici un dar. Primul lucru la care te găndești acum. Spune!

- Să fiu fericită. Vreau să fiu dinnou eu, îi răspund sincer.

7,6,5 vocile devin din ce în ce mai puternice şi gălăgioase.

-Tu?, îl întreb cu adevărat curioasă.

-Vreau să încerc lucruri noi, îmi răspunde şi pot vedea în ochii lui o sclipire de ceva, care dispare aşa de repede precum a apărut înainte să îmi pot da seama ce este.

4,3,2

Mă trage spre el şi înainte să pot reacţiona simt buzele lui calde peste ale mele.

1
' An nou fericit ' strigă vocile exaltate, dar acum par că sunt foarte departe. Tot ce simt pentru un moment sunt buzele lui moi, care dispar la fel de repede precum au şi apărut. Se uită la mine inspectându-mi faţa căutând ceva anume, probabil vreun semn că mă voi enerva . Când vede că nu spun nimic zâmbeşte şi cu o voce şoptită îmi spune:

- Ştii că este tradiţie să săruţi pe cineva în noul an, pentru noroc.

Zâmbesc şi eu, oarecum puţin dezamăgit, din ce motiv nu ştiu, şi repet cuvintele lui:

- Pentru noroc.

Înainte că vreunul dintre noi să mai poată spune ceva uşa se deschide larg şi o văd pe Bella şi restul prietenilor mei râzând repezindu-se spre mine.

- An nou fericit Lara mea, strigă Bella şi vine şi mă îmbrăţişează. O strâng şi eu în braţe şi îi urez un an nou fericit.

- Vezi Lara ţi-am spus că o să te distrezi, nu ţi-am spus eu? Ce te-ai face tu fără mine?, mă întreabă în timp ce se sprijină de mine căutând suport. Este clar că e beată. De când o ştiu Bella nu a avut niciodată rezistenţă la alcool, 3 shoturi şi e gata. Mă întorc spre Alex să îi spun că mă duc să o duc pe Bella să se culce din cauza că pare gata să leşine, dar nu îl găsesc nicăieri. Probabil a plecat, mă gândesc şi simt că mă întristez.

- Lara eşti okay?, mă întreabă cineva. Mă întorc şi îl văd pe Mihael, unul dintre cei mai buni prieteni pe care îi am.

- Da sunt, îi răspund zâmbind, dar mă poţi ajuta cu Bella? Iară este mangă şi nu o pot duce singură sus.

- Sigur, îmi spune râzând în timp ce o i-a pe sus.

Trebuie să recunosc că ideea lui Bella de a închiria o camera la hotelul de deasupra clubului a fost foarte inspirată. Jur că nu stiu ce mă faceam cu ea altfel.

Dupa ce reusim sa o convingem că este timpul să plecăm și ne chinuim să găsim liftul intrăm în camera şi Mihael o lasă pe adormita de Bella pe pat.

- Jur că este singura persoană pe care o cunosc care poate adormii oriunde fără nici măcar o grijă, râde el.

- Cât adevăr grăieşti, îi spun în timp ce îmi dau jos papucii şi mă urc şi eu în pat.

- Băniuiesc că rămâi şi tu aici? , mă întreabă.

- Ştii că nu o pot lasă singură şi, şi aşa îmi este somn, îi spun sincer.

-Ei bine atunci eu vă las, spune şi se coboară la nivelul meu să mă sărută pe frunte. An nou fericit Lara şi vise frumoase.

- An nou fericit şi ţie, îi spun şi mă întind să mă culc.

Cu gândul la Alex şi la cum seară asta s-a dovedid a fi mai interesantă decât crede-am că va fi, am adormit.