Jurnalul de dincolo (Volumul 1)

7

Anul 2001

Eram în aceeași cameră a conacului. Priveam un cotor de carte pe care nu scria nimic. Nu era ca restul cărților. Am luat-o în mâna dreapta și am examinat-o. Nu era nimic pe coperta neagră pe care o avea. Am deschis-o iar pe prima pagină era scris: "Păstrătorul jurnalului dacă ești, incantația trebuie ca să citești."

După ce am citit, aceste cuvinte au disparut lăsând în urma lor un fel de incantație. Am citit-o cu voce tare:

-Lumea aceasta îmi aparține. Eu sunt păstrătirul. Toți se vor închina în fața mea, iar această carte îmi va arăta ce se va întâmpa cu mine.

Pagina care acum este goală a început să ardă. Am aruncat cartea pe jos, iar aceasta a fost cuprinsă de flăcari mari. În aer a apărut un mesaj făcut din flăcările care se ridicau de la cartea pe care o țineam adineauri în mâini. Mesajul spunea: "Peste patru ani vei muri".

Eram speriată, am trecut pe lângă flăcări și am început să fug spre ușa care m-a adus aici. Viteza mea eta inexpicabilă, dar totuși îmi părea bine că puteam fugi din acest loc. Nu voiam să cred acele cuvinte, nu voiam sa știu de ce, tot ceea ce voiam în acel moment era să nu mă mai întorc aici. Alergam printre blocurile răvășite, prin fața ochilor acelor persoane ciudate, dar pentru mine nu conta cât de ciudat arătam.

Văd ușa. Aceeași ușă care m-a adus aici, dar observ cum se îndepărtează din ce în ce mai mult, încerc să o ajung, dar am ajuns să nu o mai văd. M-am oprit cu ideea că fug degeaba, trebuie să îmi accept soarta. Dar eu nu vreau asta. Am căzut în genunchi și mi-am dat seama că nu plâng. Mi-am pus palmele pe față încercând să mai vărs câteva lacrimi, dar nu pot. Locul acesta nu mă lasă să plâng, nu mă lasă să plec, nu mă lasă să fac nimic.

M-am ridicat în picioare și m-am întors 180°. Mă uit la micul oraș care acum arată diferit, s-a schimbat. Mi-am adus aminte că mi-am acceptat siarta și probabil din această cauză s-a schimbat orașul... locul acesta schimbă după înfățișarea mea. Acum mă uit la noul meu loc frumos care este după cum îmi doresc eu, pot spune că acesta este iadul meu. Persoanele, care se uitau la mine și vorbeau pe la spatele meu, le văd cum vin acum spre mine. O femeie care nu pare a fi cine știe ce, dar ochii o trădează, s-a apropiat mai mult decât au făcut-o ceilalți și mi-a spus:

-Bună! Eu sunt Riana. Vreau să îți ofer sfaturile și îndrumările de care ai nevoie. Acum acest loc îți aparține, iar noi la fel. Dar e decizia ta dacă vrei să fi Păstrătoarea Jurnalului.

-Eu sunt Ingrid. Și da, vreau să fiu Păstrătoarea Jurnalului. Dar nu vreau să vă simțiți ca și cum aș fi stăpâna sau șefa voastră, vreau să fim ca niște prieteni.

-Bine, Ingrid, acum hai să îți arăt ceva...

**************************************

Îmi cer mii de scuze că nu am postat de multă vreme, dar am avut ceva probleme și nu am putut. Sper că v-a plăcut acest capitol. Lăsa-ți-vă părerile în comentarii. Multumesc!!!😍😘