Jurnalul de dincolo (Volumul 1)

9

Anul 2001

Ajung la liceu unde unii dintre cei cunoscuți se uită spre mine și nu mă recunosc. Ellenor se uită la mine cu uimire.
Când l-am zărit pe Alex, care stătea cu prietenii săi, m-am îndreptat spre ei, iar când am ajuns, el deja se uita la mine cu uimire și cu un zâmbet larg pe față.
-Ce s-a întâmplat cu tine? mă întreabă el.
-M-am gândit să fac o schimbare. Îți place?
-Da! Arăți uimitor.
-Vai, mulțumesc.
Îl îmbrățișez, iar când îmi întorc privirea spre grupul care ne urmărise discuția îi observ cum se holbau la mine.
-Nu pot să cred că ești aceeași fată de ieri. îmi spune unul dintre ei.
-Păi, m-am răzgândit în privința faptului cum vreau să fiu. M-am gândit că e mai bine să mă schimb decât să rămân fata care este urâtă de toată lumea. Ce? Nu am dreptate? le zâmbesc, după care aud soneria.

Aveam prima ora info. Din fericire, am înțeles tot ceea ce ne-a explicat. Doamna Rinna chear m-a felicitat, iar Ellenor fierbea de nervi. Într-o pauză am observat un lucru destul de ciudat, Ellenor avea deja două prietene cu care vorbea despre mine și râdeau. M-am gândit să o trântesc de un perete și să îi spun vreo două, iar în timp ce eu mă gandeam o văd pe Ellenor cum este ridicată și aruncată în primul perete din raza aruncării. Acel lucru m-a facut săzâmbesc, și totuși constantând că am anumite puteri, era extraordinar!

Alex este drăguț cu mine și vrea să mă ajute mereu. Astăzi după ore m-a invitat la un ceai, iar eu am acceptat. Ajung la Zi cu zi împreună înaintea lui Alex, mă așez la o masă aproape de un geam care îmi permitea să văd când vine Alex. După vreo 10 minute de așteptare a sosit și el.

-Bună, Ingrid! spune el când ajunge la masa la care stăteam.
-Bună! Mă așteptam ca tu să stai după mine, nu invers. spun și încep să râd.
-Scuze, dar a intervenit ceva.
-E grav?
-A, nu, stai calmă.

Discuția cu el a fost minunată. Când doream să plec, el s-a oferit să mă conducă. Pe drum spre casă nu a mai scos nici un cuvânt, era atăt de tăcut... iar când am ajuns în fața casei a vrut să mă sărute, dar eu m-am ferit, după care mi-am luat rămas bun și am intrat în casă.

***
Bună! Mă gândeam că va fost dor de mine! 😁 Îmi pare rău că nu am mai postat de ceva vreme, dar timpul și imaginația mea nu sunt chear prieteni. Sper că va placut acest capitol!