Era 1 noaptea si Guy Halverson statea in sufrageria lui intunecata. Nu se miscase de cel putin o ora. Accidentul de mai devreme se tot repeta, iar si iar, in capul lui. Semaforul s-a facut rosu, iar el era grabit si a accelerat. O umbra portocalie a venit din dreapta lui, si imediat s-a auzit un bang puternic, apoi biciclistul s-a rostogolit pe capota masinii lui si a cazut pe asfalt. Claxoane furioase au inceput sa se auda si s-a panicat. A apasat pe acceleratie si a pornit cu viteza din acel haos in intuneric, speriat si uitandu-se constant in oglinda retrovizoare pana când a ajuns acasa.
De ce ai fugit, idiotule? Nu a mai facut nicio infractiune inainte de asta, si se pedepsea singur imaginandu-si ani de inchisoare, cariera lui distrusa, familia parasita si intreg viitorul lui, pierdut.
De ce sa nu te duci la politie chiar acum? Iti poti permite un avocat.
Apoi cineva a batut la usa de la intrare si lumea s-a prabusit brusc sub el. M-au gasit. Nu mai era nimic de facut decat sa deschida usa. Daca fug o sa fac lucrurile si mai rele. Corpul lui tremura, s-a ridicat, s-a dus la usa si a deschis-o. Un politist statea sub lumina de afara.
"Domnule Halverson?" a intrebat agentul de politie.
Stia deja ce urmeaza sa zica. "Da. Lasati-ma sa va..."
"Imi pare foarte rau, dar ma tem ca am vesti proaste. Bicicleta fiului dumneavoastra a fost lovita de o masina in dupa-amiaza asta, iar soferul a fugit de la fata locului. Baiatul a murit pe loc. Imi pare nespus de rau."
