ᴘᴏᴠᴇsᴛɪ sᴄᴜʀᴛᴇ ᴅᴇ ɢʀᴏᴀᴢᴀ

cap.93

Nu știu de ce mam uitat în sus. Dar când am făcut-o l-am văzut acolo. Stătea la fereastra mea. Fruntea lui lipita de geam. Ochi îi erau goi și ne mișcați având un zâmbet sadic pe fata. Tot ce făcea era să stea acolo rezemat de geam și să mă privească. Eram încremenit de frica. Zâmbetul său creștea secundă cu secundă. Și-a ridicat mana și a pus-o pe geam alunecând în jos, uitanduse la mine. Nu puteam face nimic. Doar stăteam acolo înghețat cu picioarele în tufișurile pe care le tăiam uitanduma in casa.