Refugiul Nostru

Capitolul 6: Provocări Nebune

                                      Capitolul 6: Provocări Nebune

     Pietrele țuguiate de dimensiunea tălpii piciorului, erau stropite de apa rece a râului când se revărsa peste un buștean ce forma o mini-cascadă. Impactul făcea ca stropii de apă să ajungă până la pietrele peste care pășea Lucian. Briza rece făcea contact cu scoarța fragilă a arborilor aplecați către râu, dându-le un aspect sterp.

— Despre ce secret vorbești? strigă Lucian, încercând să acopere cu vocea râul gălăgios.

     Felix se poziționă lângă apa spumoasă, gândindu-se parcă la un plan.

— Colegu', ține ăsta!

     Lucian se uită nedumerit la telefonul pe care i-l înmână Felix.

— Am un canal de Youtube, cu provocări nebune, spuse dintr-o dată, puștiul. Da' încă nu vreau să mai știe nimeni de el, doar când o să devin vedetă.

     Folosise un copac pe post cuier, agățându-și șapca. Privi apoi către Felix:

— Mi-a zis Șeptaru' odată, când te apuci de ceva, este mai bine să nu mai zici nimănui. Lumea o să râdă de tine, încercând să te oprească, să rămâi pe aceeași linie cu ei. Dar când ajungi sus, nimeni nu mai are de reproșat nimic. Înțelegi, colegu'? Și atunci curg laudele, continuă Felix, mândru, imaginându-și că e foarte popular și că toată lumea îl iubește.

      Lucian fu surprins de sfatul bun al Șeptarului și greu și-l imagina și altfel decât să râdă de boboci. Trecu repede peste, cuvintele provocări nebune îi atraseră mai mult atenția, începând să râdă.

— Oh, nu-mi spune că ai să lingi și tu un cactus.

— Nu, colegu'... eu o să fac ceva mai mișto, răspunse, dezlegându-și șireturile.

— Câți abonați ai? Și ce ai de gând să faci? întrebă Lucian îngrijorat, începând să se prindă de ce îi dăduse telefonul.

     Felix scăpă de încălțăminte și de șosete, dârdâind ușor din încheieturi.

— Vreo cinci sute, dar lumea e atrasă de provocări nebune, curând o să am sute de mii de abonați. Abia aștept, o să fie așa de mișto! explică entuziasmat.

     Lucian înghiți în sec.

— Ce ai de gând să faci, Felix?

— Ok, uite, deci restul clipului e filmat, mai am nevoie doar de partea de final. Vezi copacul ăla înalt de acolo? Lucian dădu din cap. O să mă urc în el și o să strig: abonați-văăăăă... la canal!

     Colegul său începu să râdă de planul lui Felix, care nu păru afectat.

— Apoi o să mă arunc în apă.

— Ce?! Felix, realizezi că luna septembrie e aproape gata și vara s-a cam dus? E prea rece apa, ai să te îmbolnăvești!

— Liniștește-te, colegu', o să fie bine. Hai, vino mai aproape, începe să filmezi de când mă urc în copac, îl calmă Felix, care nu stătu prea mult pe gânduri.

      Scăpă de articolele de îmbrăcăminte din partea superioara a corpului, umerii lați și osoși fiindu-i la vedere, alături de abdomenul plat, dar nu definit. În ochii săi căprui sclipea măreția planului său. Își trecu mâna prin părul mediu ridicat, încercând să arate bine la cameră. Rămânând desculț și doar cu o pereche de boxeri pe el, începu să alerge către copac.

      Râzând în hohote, Lucian filmă nebunia lui Felix. I se părea amuzant modul în care încerca să se cocoțeze în copac, fără să se zgârie, pielea lui atingând scoarța aspră.

     Ajunse pe o creangă încovoiată, destul de groasă cât să-i mențină greutatea. Bucata de copac se întindea până deasupra apei. După estimările lui Lucian, înălțimea era aceea a etajului doi al unui bloc normal.

— Filmezi, colegu'? se chinui să vorbească Felix, rupând câteva crengi subțiri ce-i intrau în gură, încercând să-și facă loc să poată sări în apă, cu inima bătându-i tare.

— A-a da! strigă Felix, tare, să îl audă, care până atunci, datorită hohotelor de râs, filmase totul mișcat. În filmare, părea că e un puști care se urcă într-un copac în toiul unui cutremur cu fundalul acoperit de râsete.

— Ok, fii gata, colegu', sar în cinci secunde! atenționă puștiul, care reuși să ajungă tiptil până în capătul crengii, având o vedere mai bună la râu.

     Trase aer în piept, pregătit să facă saltul. De pe margine, Lucian părea să aibă mai multe emoții decât el. Strigă tare și în următoarea clipă plonjă de pe creangă, fiind înghițit de ape. Lucian simți cum îl strânge stomacul, dacă se lovise de vreo piatră la cap? Nici măcar nu știa dacă Felix știa să înoate. Cum avea el de gând să explice totul, dacă pățise ceva?