Multi oameni pierd persoane dragi, printre ei ma numar si eu, altii pierd amintiri sau dragostea cuiva, toate astea sunt dureroase, dar cel mai rau este atunci cand te-ai pierdut pe tine.
Sau mai bine zis cand realizezi ca te-ai pierdut.
Eram pierduta de mult, dar in dimineata asta am realizat. M-am uitat in oglinda la chipul meu parca imbatranit de atata plans si suferinta si am simtit intradevar ca sunt pierduta. De cinci ani nu am mai zambit sau ras, sau cel putin un zambet sincer.
Zi de zi simti ca te ineci cu aerul care brusc pentru tine a devenit toxic iar respiratul e deja un chin.
Nimic nu mai are aceasi insemnatate, soarele nu mai straluceste lafel de tare, parca nici un raset de copil nu mai e lafel de inocent si pur.
Pur si simplu devii orb cand e sa vezi lucrurile frumoase si surd cand e sa auzi laude sau sunete listitoare.
Simti ca toti se uita la tine dar nu te vad iar tu te transformi intr-o umbra a ceea ce ai fost.
Pur si simplu te simti pierdut intr-o lume trista si anosta in care desi te pierzi prin multimea de oameni esti singur.
Multi pierd lupta cu ei isasi dar eu nu am de gand sa o fac, am de gand sa lupt pentru ca eu fata dea alti am un scop.
Am de gand sa-l ucid pe cel care mi-a furat culorile din viata.
M-am uitat urat la unchiul meu care mi-a prezentat niste persoane.
-Ce-i cu ei?Am intrebat eu fara sa dau cu adevarat atentie persoanelor care intrasera in baza.
-Ei te vor ajuta in scopul tau!A spus unchiul meu stingandu-si tigarea in scrumiera si privindu-ma serios.
Unchiul meu nu era o persoana blanda, nicioadata nu a fost, dar asa cum era el mi-a demonstrat ca ma iubeste si m-a ajutat mult dupa moartea parintilor mei.
Le-am dat pentru prima data atentie celor din camera. Erau un barbat si o femeie. Barbatul arata tipic, tuns scurt bine facut si cu o privire dura care era specifica tuturor oamenilor din locul asta.
In timp ce femeia era mai iesita din comun. Era blonda si inalta, avea ochii verzi si o expresie blanda. Dupa fata ma intrebam ce cauta intr-un loc ca asta dar dupa imbracaminte locul ei era exact aici.
Era imbracata intr-un costum normal de antrenament din latex, dar nu era negru ca al meu si ca al tuturor celorlalti era de un rosu aprins si sincer fata asta imi aducea aminte de Clover din Spioanele.
-El e Dean si ea e Luisa!A spus unchiul meu.
-Davon!Am spus eu simplu si ei m-am salutat politicos din cap.
M-am uitat confuza la unchiul meu asteptand explicati.
-A venit timpul Davon, a venit timpul sa te infliftram, iar ei te vor ajuta, Dean va fi un asociat al lui Styles iar Luisa va fi bucatareasa.
Am ridicat o spranceana. Serios?Bucatareasa?Numai la asta nu ma asteptam.
-Si eu cum intru?Am intrebat.
Unchiul meu s-a aratat destul de agitat la intrebarea mea.
S-a asezat la birou aprinzandu-si alta tigara.
Am asteptat raspunsul lui, nu suport cand face asta, am fost invatata sa lucrez sub presiune dar la naiba el e unchiul meu nu ar trebui sa-mi dea vre-un test.
-Davon, mai tii minte cand ai zis ca vei face tot ce e nevoie sa-ti razbuni familia?M-a intrebat el si am scuturat din cap.
A mai tras un fum si cred ca daca nu-mi spune odata ce e de spus o sa-i bag tigarea aia pe gat.
CITEȘTI
Whatever it takes(H.S. Fan Fiction)
Fanfiction"Te-am iubit si o voi face mereu Davon, stiam ca tu imi vei fi moartea, dar nu uita, pe pamant sau pe lumea de dincolo vei fi a mea, numai a mea!" Imi amintesc perfect cuvintele lui, parca ii si vad fata, ochii complet neinfricati si increzatori i...
